opțiuni
  • info

8 definiții pentru tăbăcire

Explicative DEX

TĂBĂCIRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci.

TĂBĂCIRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci.

tăbăcire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: tăbăci1] Prelucrare a pieii brute cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs moale, suplu, elastic și rezistent Si: argăsire, tăbăceală (1), tăbăcit1, (rar) tanaj, tanare, (reg) crușire, dubire, orgălire.

TĂBĂCIRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci; argăsire. Institutul va elabora de asemenea un procedeu tehnologic pentru tăbăcirea rapidă a pieilor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2890.

Ortografice DOOM

tăbăcire s. f., g.-d. art. tăbăcirii; pl. tăbăciri

tăbăcire s. f., g.-d. art. tăbăcirii; pl. tăbăciri

tăbăcire s. f., g.-d. art. tăbăcirii; pl. tăbăciri

Sinonime

TĂBĂCIRE s. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcit, (rar) tanaj, tanare, (reg.) crușeală, crușire, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubeală, dubire, dubit. (~ pieilor.)

TĂBĂCIRE s. argăseală, argăsire, tăbăceală, tăbăcit, (rar) tanaj, tanare, (reg.) crușeală, crușire, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubeală, dubire, dubit. (~ pieilor.)

Intrare: tăbăcire
tăbăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbăcire
  • tăbăcirea
plural
  • tăbăciri
  • tăbăcirile
genitiv-dativ singular
  • tăbăciri
  • tăbăcirii
plural
  • tăbăciri
  • tăbăcirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbăcire, tăbăcirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi tăbăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.