TĂIERE, tăieri, s. f. Acțiunea de a (se) tăia și rezultatul ei. – V. tăia.

tăiere sf [At: CORESI, PS. 298/9 / P: tă-ie~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: tăia] 1 Separare (a unui obiect solid) în bucăți, în fragmente cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee Si: tăiat¹ (1), tăietură (1). 2 Rănire cu un obiect tăios Si: tăiat¹ (2), tăietură (2). 3 Suprimare (a unui text) Si: tăiat¹ (3), tăietură (3). 4 Sacrificare a unui animal, a unei păsări (în scopul valorificării) Si: tăiat¹ (4). 5 (Îs) ~ împrejur sau (înv) împrejur ~ Circumcizie (1). 6 (D. o pădure, un parchet etc.; îe) A da în ~ A propune pentru tăiat¹. 7 (Pop; șîs ~a capului Sfântului Ioan Botezătorul) Sărbătoare religioasă care are loc în ziua de 29 august. 8 Executare (prin așchiere) a unei adâncituri sau proeminențe pe suprafața unui obiect Si: crestare. 9 (Înv) Ucidere. 10 (Reg) Abator (1). 11 (Îvp) Oprire.

TĂIERE, tăieri, s. f. Acțiunea de a (se) tăia și rezultatul ei. [Pr.: tă-ie-] – V. tăia.

TĂIERE, tăieri, s. f. Acțiunea de a tăia și rezultatul ei. Ieșiseră lovindu-se unii într-alții pe gangul căzărmii, îmbulziți ca vitele la tăiere. VORNIC, P. 209. Apoi îi dat pe-aici parchetu-n tăiere și însămnăm copaci, care trebuie să rămînă de sămînță. HOGAȘ, DR. II 84.

TĂIERE, tăieri, s. f. Acțiunea de a (se) tăia și rezultatul ei.

tăiere f. 1. acțiunea de a tăia: Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare ținută la 29 August; 2. tăierea împrejur, circumciziune: Tăierea împrejur, sărbătoare ce cade la 2 Ianuarie; 3. locul unde se taie vitele.

tăĭére f. Acțiunea de a tăĭa: Tăĭerea capuluĭ sfîntuluĭ Ion Botezătoru (sărbătoare la 29 Aŭgúst). Tăĭere în prejur, circumciziune.

tăiare sf vz tăiere

tăiere s. f., g.-d. art. tăierii; pl. tăieri

tăiere s. f., g.-d. art. tăierii; pl. tăieri

tăiere s. f., g.-d. art. tăierii; pl. tăieri

tăiere

+Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (sărbătoare) s. propriu f. art.

TĂIERE s. 1. v. împărțire. 2. v. despicare. 3. v. sculptare. 4. v. amputare. 5. v. secționare. 6. v. retezare. 7. înjunghiere, spintecare, spintecat, (pop.) junghiere. (~ vitelor, la abator.) 8. v. anulare. 9. v. scurtare.

TĂIERE s. v. masacru, măcel.

tăiere s. v. MASACRU. MĂCEL.

TĂIERE s. 1. dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, (rar) segmentație. (~ unui întreg.) 2. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spart, spintecare, spintecat, tăiat. (~ lemnelor de foc.) 3. cioplire, cioplit, săpare, săpat, sculptare, sculptat, tăiat, (înv.) săpătură. (~ unui bloc de marmură.) 4. (MED.) amputare. (~ brațului.) 5. secționare, secțiune. (~ unui tendon.) 6. retezare, retezat, tăiat. (~ capului unui condamnat.) 7. înjunghiere, spintecare, spintecat, (pop.) junghiere. (~ vitelor, la abator.) 8. anulare, eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ștergere. (~ unui rînd dintr-un text.) 9. scurtare. (~ drumului peste cîmp.)

TĂIERE. Subst. Tăiere, tăietură. Retezare, retezat, retezătură. Despicare, despicătură; spintecare, spintecăturâ. Ferestruire; forfecare, forfecătură; decupare. Ciopîrțire, ciopîrțeală, îmbucătățire, măcelărire, măcelărit (rar); sacrificare. Crestare, crestat, zimțuire, zimțare; scrijelire, scrijelare, scrijeleală, brăzduire (rar), moletare. Operație, intervenție chirurgicală; trepanare, trepanație, excizie (med.), rezecție (med.); incizie (med.); disecare, disecție; vivisecție, vivisecționare; autopsie. Amputare, amputație, ciuntire, ciuntitură; scalpare; castrare; castrație; decapitare, decapitație, ghilotinare. Înjunghiere, junghiere (pop.). Tundere, tuns, tunsoare, tunsură (rar); radere, ras, bărbierit, bărbiereală. Tăiș, ascuțiș. Cuțit, cuțitaș (dim.), briceag, brici; lamă. Bisturiu. Topor, toporaș (dim.), bardă, bărdiță (dim.), secure. Foarfecă. Tăietor. Adj. Tăios, tăietor (înv. și pop.), spintecător, ascuțit. Retezat. Despicat, spintecat. Ciopîrțit, măcelărit, sfîrtecat, crîmpeiat (neobișnuit). Crestat, zimțat, scrijelit, striat, brăzdat. Operat; vivisecționat. Amputat, ciuntit, ciung; decapitat. Înjunghiat. Tuns; ciunt (rar); ras, bărbierit. Vb. A tăia, a face o tăietură. A reteza, a scurta. A despica, a crăpa, a spinteca. A ferestrui; a forfeca; a săbia (înv.). A ciopîrți, a crîmpoți (reg.), ciocîrti (reg.), a îmbucătăți, îmbucăți (rar), a dumica (pop.), a crîmpeia (neobișnuit), a sfîrteca, a măcelări (înv. și reg.); a sacrifica. A cresta, a zimțui, a zimța; a scrijeli, a brăzda, a brăzdui (rar), a stria, a moleta, a randalina. A opera, a face o operație, a inciza; a trepana; a diseca, a secționa; a vivisecționa. A amputa, a ciunti, a ciungi; a scalpa; a castra; a decapita, a tăia capul, a ghilotina. A înjunghia, a junghia (pop.). A se tăia, a se cresta. A (se) tunde; a (se) rade, a (se) bărbieri. V. armă, bucată, ciopîrțire, instrumente de tăiat, omor.

tăiere, tăieri s. f. Acțiunea de a tăia și rezultatul ei. ◊ Tăiere împrejur = ritual religios la evrei, care se face în amintirea scoaterii din robia egipteană; circumciziune. ◊ Tăierea împrejur a Domnului = una dintre cele 12 mari sărbători domnești ale Bis. creștine, în amintirea zilei când pruncul Iisus a fost supus, a opta zi după naștere, datinii tăierii împrejur potrivit Legii lui Moise, pentru a se arăta că Iisus Hristos este împlinitorul Legii vechi. Această sărbătoare este și aniversarea numelui lui Iisus, care înseamnă „Mântuitor”, pe care Biserica o prăznuiește din cele mai vechi timpuri la 1 ianuarie. ◊ Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul = sărbătoare religioasă creștină la 29 august, în amintirea morții sf. Ioan Botezătorul. Se serbează cu post, în orice zi a săptămânii ar cădea. – Din tăia.