TĂLPOI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui talpă (II). 1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții. 2. Fiecare dintre tălpile unei sănii de transport. – Talpă + suf. -oi.

tălpoi sn [At: I. IONESCU, C. 165/16 / V: (reg) ~oaie sf / Pl: ~oaie / E: talpă + -oi] 1-4 (Pop; aug) Talpă (1-2) (mare). 5-6 (Pop; aug) Talpă (49) (mare). 7 (Reg) Grinda groasă care se pune ca temelie la unele construcții Si: (reg) tălpiu (1). 8 (Reg; îf tălpoaie) Prispă la casă. 9 (Reg; fig) Talpa (64) iadului. 10 (Reg; fig) Babă rea Si: talpa(65)-iadului. 11 (Reg; fig) Vrăjitoare. 12-13 (Reg) Tălpig (1, 5). 14 (Reg) Bucată de piele sau de talpă (49) cu care se cârpesc opincile Si: (reg) potlog, tălpiu (2).

TĂLPOI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui talpă (II). 1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții. 2. Fiecare dintre tălpile unei sănii de transport. – Talpă + suf. -oi.

TĂLPOI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui talpă. 1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții. Un grajd pus la pămînt pe patru tălpoaie groase. DELAVRANCEA, S. 3. ♦ Fig. Talpa iadului. Despre ziuă, tălpoiul a venit posomorîtă, a scos pe necunoscuta de acolo. CREANGĂ, P. 98. Tălpoiul face iute o darabană. id. ib. 310. 2. Fiecare din tălpile unei sănii de transport. Fură nevoiți să scoată tălpoaiele și să puie din nou roțile, căci altfel nu mai puteau trece peste mușuroaiele din porumbiști. CAMIL PETRESCU, O. I 551.

tălpóĭ n., pl. oaĭe (augm. d. talpă). Talpă mare, tălpăloagă. Fig. Iron. Talpa ĭaduluĭ, babă răutăcĭoasă.

tălpoaie sf vz tălpoi

tălpoiu n. 1. talpă mare de lemn; 2. fam. talpa iadului: despre ziuă tălpoiul a venit posomorit CR.

tălpoi s. n., pl. tălpoaie

tălpoi s. n., pl. tălpoaie

tălpoi s. n., pl. tălpoaie

tălpoi, pl. tălpoaie

TĂLPOI s. v. talpă.

TĂLPOI s. (CONSTR.) talpă, (reg.) subtoi, (prin Olt. și Ban.) bălvan, (prin Transilv., nordul Munt., nordul Olt. și Dobr.) temei. (~ casei.)