TĂTĂIȘĂ², tătăișe, s. f. (Înv. și pop.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.

tătăișă² sf [At: PRAV. LUCACI, 174 / V: (reg) ~iasă / Pl: ~șe / E: nct] 1 (Îvp) Cumnată (mai vârstnică). 2 (Reg) Mătușă. 3 (Pop) Lele.

TĂTĂIȘĂ¹, tătăișe, s. f. (Reg.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.

TĂTĂIȘĂ, tătăișe, s. f. (Regional) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. Tătăișă Sînziană! Fă-ți o milă și-o pomană. MARIAN, S. 166. Tătăișă, draga mea... mîndră ca dumneata Nu-i nime cîtu-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25.

tătăíșă f., pl. e (d. tată). Ban. Trans. Cumnată. Epitet uneĭ femeĭ, ca și soră. O plantă din familia compuselor cu florĭ auriĭ și care crește pin locurĭ umede, numită și punga babeĭ (pulicária [saŭ inula] dysentérica). – Pin Trans. = „turtă, turtea”, o plantă din aceĭașĭ familie (carlina acaulis); pin Bucov. = „mărgărită”.

tătăiașă sf vz tătăișă²

tătăișă² (cumnată, lele) (înv., pop.) s. f., art. tătăișa, g.-d. art. tătăișei; pl. tătăișe

tătăișă (cumnată, lele) s. f., g.-d. art. tătăișei; pl. tătăișe

tătăișă (-e), s. f. – 1. Dădacă, numele dat de copii unei femei care îngrijește un copil. – 2. Titlu afectuos care se dă unei mătuși sau unei cumnate, mai ales în Trans. – 3. Plante (Pulicaria dysenterica, Carlina acaulis, Chrysanthemum leucanthemum). Creație expresivă, ca tată sau sp. tata (Tiktin). Der. directă de la tată (Pușcariu, Diminutiv, 126) nu este probabilă.

TĂTĂIȘĂ s. v. crizantemă, cumnată, dumitriță, lele, leliță, margaretă, mătușă, tanti, tufănică, turtă, țață.

tătăișă s. v. CRIZANTEMĂ. CUMNATĂ. DUMITRIȚĂ. LELE. LELIȚĂ. MARGARETĂ. MĂTUȘĂ. TANTI. TUFĂNICĂ. TURTĂ. ȚAȚĂ.

tătăíșă², tătăișe, s.f. (înv., pop.) Cumnată. (Trans.). – Et. nec. (DEX); creație expresivă (Tiktin, după DER).

TĂTĂlȘĂ s. f. (Ban.) Cumnată. Tatajshĕ. Uxor fratris. AC, 373. Teteishĕ. AC, 374. Etimologie necunoscută. Cf. t e t ă.