opțiuni
  • info

19 definiții pentru ucigător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UCIGĂTOR, -OARE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizător, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.

ucigător, ~oare [At: COD. VOR. 96/9 / V: (rar) ~iză~ a, (îvr) ~idă~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: ucide + -ător] 1 a Care ucide (sau poate ucide) Si: (șfg) ucigaș (5). 2 a (Fig) Distrugător (1). 3 smf (Înv) Ucigaș (1). 4 smi (Pex) Călău1 (1). 5 sm (Bot; îvr; cdp ger Hundswürger; îc) ~ul-câinelui Iarba-fierului (Cynanchum vincetoxicum).

UCIGĂTOR, -OARE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizător, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.

UCIGĂTOR, -OARE, ucigători, -oare, adj. Care ucide, care provoacă moartea; omorîtor. Persoane deplasate în cursul războiului sînt recrutate pentru a fi expediate în colonii, la plantații și în mine ucigătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 15/5. Întinzîndu-și auritul arc, azvîrlă darde ucigătoare de se cutremură creștetul înalților munți. ODOBESCU, S. III 53. ◊ Fig. Trebuie să dea vîrtos din coate... să poată străbate în această luptă ucigătoare pentru trai. GHEREA, ST. CR. III 170. În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. ◊ (Adverbial, atestat în forma ucizător) Las’ să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci. EMINESCU, O. I 95. ♦ (Substantivat) Ucigaș, asasin; p. ext. călău. Ucisul care moare zîmbind disprețuitor Ucide mult mai crîncen pe-al său ucigător. ALECSANDRI, T. II 170. – Variantă: (rar) ucizător,-oare adj.

UCIGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care ucide; care provoacă moarte; mortal. Lovitură ~oare. /a ucide + suf. ~tor

ucigător a. care cauzează moarte: venin ucigător.

ucigătór, -oáre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare.

UCIZĂTOR, -OARE adj. v. ucigător.

UCIZĂTOR, -OARE adj. v. ucigător.

UCIZĂTOR, -OARE adj. v. ucigător.

ucidător, ~oare a vz ucigător

ucizător, ~oare a vz ucigător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ucigător adj. m., pl. ucigători; f. sg. și pl. ucigătoare

ucigător adj. m., pl. ucigători; f. sg. și pl. ucigătoare

ucigător adj. m., pl. ucigători; f. sg. și pl. ucigătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UCIGĂTOR s., adj. v. asasin, criminal, omorîtor, ucigaș.

UCIGĂTOR s. v. călău, gâde.

UCIGĂTOR adj. 1. v. mortal. 2. omorâtor, ucigaș, (înv.) pierzător. (Armă ~oare.) 3. distrugător, nimicitor, omorâtor. (Substanță ~oare.)

UCIGĂTOR adj. 1. mortal, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură ~.) 2. omorîtor, ucigaș, (înv.) pierzător. (Armă ~.) 3. distrugător, nimicitor, omorîtor. (Substanță ~.)

ucigător s. v. CĂLĂU. GÎDE.

ucigător s., adj. v. ASASIN. CRIMINAL. OMORÎTOR. UCIGAȘ.

Intrare: ucigător
ucigător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucigător
  • ucigătorul
  • ucigătoru‑
  • ucigătoare
  • ucigătoarea
plural
  • ucigători
  • ucigătorii
  • ucigătoare
  • ucigătoarele
genitiv-dativ singular
  • ucigător
  • ucigătorului
  • ucigătoare
  • ucigătoarei
plural
  • ucigători
  • ucigătorilor
  • ucigătoare
  • ucigătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
ucizător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ucizător
  • ucizătorul
  • ucizătoru‑
  • ucizătoare
  • ucizătoarea
plural
  • ucizători
  • ucizătorii
  • ucizătoare
  • ucizătoarele
genitiv-dativ singular
  • ucizător
  • ucizătorului
  • ucizătoare
  • ucizătoarei
plural
  • ucizători
  • ucizătorilor
  • ucizătoare
  • ucizătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
ucidător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ucigător, ucigătoareadjectiv

  • 1. Care ucide, care provoacă moartea. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: mortal nimicitor omorâtor
    • format_quote Persoane deplasate în cursul războiului sînt recrutate pentru a fi expediate în colonii, la plantații și în mine ucigătoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 15/5. DLRLC
    • format_quote Întinzîndu-și auritul arc, azvîrlă darde ucigătoare de se cutremură creștetul înalților munți. ODOBESCU, S. III 53. DLRLC
    • format_quote figurat Trebuie să dea vîrtos din coate... să poată străbate în această luptă ucigătoare pentru trai. GHEREA, ST. CR. III 170. DLRLC
    • format_quote figurat În priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. EMINESCU, O. I 200. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Las’ să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci. EMINESCU, O. I 95. DLRLC
etimologie:
  • Ucig (prezent indicativ popular al lui ucide) + -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.