9 definiții pentru ulișor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ULIȘOR, ulișori, s. m. Diminutiv al lui uliu. – Uliu + suf. -șor.
ulișor sm [At: MARIAN, O. I, 121 / Pl: ~i / E: uliu + -ișor] (Orn) 1-2 (Șhp) Uliu (mic) Si: (reg) uliaș (1-2), uliuț (1-2). 3 (Reg, șîs ~ cu picioare scurte, ~ scund) Uliu (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ULIȘOR, ulișori, s. m. Diminutiv al lui uliu. – Uliu + suf. -șor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ULIȘOR, ulișori, s. m. Diminutiv al lui uliu. Romînii... le numesc în genere uli, iară pe cei mai mici dintre aceștia, ulișori. MARIAN, O. I 121.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ulișor s. m., pl. ulișori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
ulișor s. m., pl. ulișori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ulișor s. m., pl. ulișori corectat(ă)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ULIȘOR s. v. coroi, uliu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ulișor s. v. COROI. ULIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ulișor, ulișorisubstantiv masculin
-
- Romînii... le numesc în genere uli, iară pe cei mai mici dintre aceștia, ulișori. MARIAN, O. I 121. DLRLC
-
etimologie:
- Uliu + -șor. DEX '98 DEX '09