ULTRAVIOLET, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care este situat dincolo de marginea violetă a spectrului luminii. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet.

ultraviolet, ~ă [At: MARINESCU, P. A. 41 / P: ~vi-o~ / S și: ultra-violet / Pl: ~e / E: fr ultraviolet] 1 a (Îs) Raze (sau radiații) ~e Radiații electromagnetice dincolo de marginea violetă a spectrului luminii, cu lungimea de undă mai mică decât lungimea de undă minimă a radiațiilor vizibile. 2 sfp (rar sn) Raze ultraviolete.

ULTRAVIOLET, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiațiile electromagnetice; și substantivat, f. pl.) Care are lungimea de undă mai mică decât lungimea de undă minimă a radiațiilor vizibile. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet.

ULTRAVIOLET, -Ă, ultravioleți, -te, adj. (Despre radiații electromagnetice) Care are lungimi de undă mai mici decît lungimea de undă minimă a radiațiilor violete vizibile. ◊ Raze ultraviolete = radiații neluminoase, mai refractabile decît violetul din spectrul solar (și avînd proprietăți terapeutice). Spațiile interplanetare sînt străbătute de razele ultraviolete emise de soare. MARINESCU, P. A. 41.

ULTRAVIOLET, -Ă adj. Raze ultraviolete (și s.f. pl.) = radiații electromagnetice invizibile, asemănătoare luminii, dar de o frecvență mai mare, situate în spectru dincolo de violet. // s.n. Domeniu spectral corespunzător radiațiilor ultraviolete. [Pron. -vi-o-. / cf. fr. ultraviolet].

ULTRAVIOLET, -Ă I. adj. (despre radiații electromagnetice; și s. f. pl.) a căror lungime de undă se situează dincolo de extremitatea violetă a spectrului. II. s. n. domeniu spectral corespunzător radiațiilor ultraviolete. (< fr. ultraviolet)

ULTRAVIOLET ~tă (~ți, ~te) (despre radiații electromagnetice) Care are lungimea de undă mai mică decât cea a radiațiilor violete vizibile. Raze ~te. [Sil. -vi-o-] /<fr. ultraviolet

!ultraviolet¹ (desp. -vi-o-) adj. m. (+ s. n.: spectrul ~); f. ultravioletă (radiație ~), pl. ultraviolete (raze ~)

ultraviolet (-vi-o-) adj. m., pl. ultravioleți; f. ultravioletă, pl. ultraviolete

ultraviolet adj. m., (sil. -vi-o-), pl. ultravioleți; f. sg. ultravioletă, pl. ultraviolete

ultraviolet

ultraviolet ¹). Tot astfel, într’un singur cuvânt, celelalte compuse cu ultra.

+ultraviolete² (radiații) (desp. -vi-o-) s. f. pl.; abr. UV [cit. uve]