UMIDITATE s. f. Însușirea, starea a ceea ce e umed; umezeală (1). ♦ Cantitatea de lichid (în special de apă) conținută într-un mediu solid sau gazos. ◊ Umiditatea atmosferei = cantitatea vaporilor de apă din atmosferă, exprimată de obicei prin raportul, în procente, dintre tensiunea de vapori reală și tensiunea vaporilor saturanți corespunzătoare temperaturii respective. – Din fr. humidité, lat. humiditas, -atis.

umiditate sf [At: NEGULICI / V: (rar) umed~ / Pl: ~tăți / E: fr humidité, lat humiditas, -atis] 1 Însușire a unui corp umed (1) Si: reveneală, umezeală (1), (înv) udătură (1), (înv) udeliște (1), (înv) umejune (1), (îvr) umoare (4). 2 Lichid (de regulă apă) conținut într-un material solid sau vapori conținuți în masa unui gaz Si: reveneală, umezeală (2), (înv) udătură (2), (înv) umejune (2). 3 Stare a atmosferei, a aerului sau a unui anumit mediu încărcat cu vapori de apă Si: umezeală (3), (rar) umejune (3). 4 Cantitate de vapori de apă care fac ca atmosfera, aerul sau un anumit mediu să fie umede (1) Si: umezeală (4).

UMIDITATE s. f. Proprietate a unui corp sau a unui mediu ambiant de a absorbi și de a reține o anumită cantitate de apă sau vapori de apă; însușirea, starea a ceea ce e umed; umezeală (1). ♦ Cantitatea de apă pe care o conține un material sau un mediu; spec. conținutul în vapori (sau în picături) de apă ori în cristale de gheață al atmosferei. – Din fr. humidité, lat. humiditas, -atis.

UMIDITATE s. f. Proprietatea corpurilor sau a unui mediu ambiant, de a absorbi și de a reține o anumită cantitate de apă sau de vapori de apă; însușirea, starea de a fi umed; umezeală. ♦ Lichid conținut într-un mediu solid sau gazos. ◊ Umiditatea atmosferei = conținutul în vapori (sau în picături) de apă și în cristale de gheață al atmosferei.

UMIDITATE s.f. Proprietate a corpurilor sau a unui mediu de a absorbi și de a reține o anumită cantitate de apă sau de vapori de apă; umezeală. ♦ Cantitatea de apă pe care o conține un material sau un mediu. ♦ Umiditatea atmosferei = conținutul în vapori de apă și în cristale de gheață al atmosferei. [Cf. fr. humidité, lat. humiditas].

UMIDITATE s. f. proprietate a unui corp, a unui mediu de a absorbi și a reține o anumită cantitate de (vapori de) apă; stare a ceea ce este umed; umezeală. ◊ cantitate de lichid pe care o conține un material sau un mediu. ♦ ă atmosferei = conținutul în vapori de apă și în cristale de gheață al atmosferei. (< fr. humudité, lat. humiditas)

UMIDITATE f. 1) Grad de saturație cu umezeală. ~ea aerului. 2) Lichid reținut de un corp solid sau de un mediu. ~ea solului. /<fr. humidité, lat. humiditas, ~atis

umiditate f. umezeală: umiditatea e cauza ordinară a reumatismului.

*umiditáte f. (lat. humiditas, -átis). Umezeală.

umeditate sf vz umiditate

umiditate s. f., g.-d. art. umidității

umiditate s. f., g.-d. art. umidității

umiditate s. f., g.-d. art. umidității

UMIDITATE s. 1. v. umezeală. 2. v. jilăveală.

UMIDITATE s. 1. jilăveală, reveneală, udătură, umezeală, (pop.) udeală, (Olt.) crihală. (~ unui teren.) 2. (FIZ.) umezeală. (~ unui corp.)

Umiditate ≠ uscăciune