opțiuni
  • info

8 definiții pentru umplut (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

umplut2, ~ă a [At: PSALT. 298 / V: (înv) îm~ / Pl: ~uți, ~e / E: umple] 1 (D. vase, recipiente, cavități, spații etc.) în care se află ceva până la (o) limită Si: umflat2 (12). 2 (D. arme de foc) Încărcat. 3 (D. anumite mâncăruri) Pregătit cu umplutură . 4 Deplin (4). 5 (Rar; d. flori) Învoit. 6 (Fig; udp „de”) Care este copleșit de ceva (în cantitate mare) Si: plin. 7 (Reg) Murdar. 8 (D. foi, hârtii etc.) Acoperit cu scriere, cu desene etc. 9 (Înv; d. unități de timp) Împlinit.

UMPLUT2, -Ă, umpluți, -te, adj. (Popular, despre flori) Învolt. Draga mea rujă umplută, Ce urît te mai sărută? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176.

umplut a. care e plin cu ceva.

umplút, -ă adj. Plin (pin ăuntru): umplut cu lînă. Mînjit, murdar: umplut de sînge. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a umplea: umplutu butoaĭelor. – În nord împl-.

împlut2, ~ă a vz umplut2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UMPLUT adj. v. plin.

UMPLUT adj. încărcat, plin, (Transilv.) tecăruit. (Pivniță ~ cu lemne.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se da umplută expr. (er. – d. femei) a avea un contact sexual cu un bărbat.

Intrare: umplut (adj.)
umplut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umplut
  • umplutul
  • umplutu‑
  • umplută
  • umpluta
plural
  • umpluți
  • umpluții
  • umplute
  • umplutele
genitiv-dativ singular
  • umplut
  • umplutului
  • umplute
  • umplutei
plural
  • umpluți
  • umpluților
  • umplute
  • umplutelor
vocativ singular — —
plural — —
împlut participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împlut
  • ‑mplut
  • împlutul
  • împlutu‑
  • ‑mplutul
  • ‑mplutu‑
  • împlută
  • ‑mplută
  • împluta
  • ‑mpluta
plural
  • împluți
  • ‑mpluți
  • împluții
  • ‑mpluții
  • împlute
  • ‑mplute
  • împlutele
  • ‑mplutele
genitiv-dativ singular
  • împlut
  • ‑mplut
  • împlutului
  • ‑mplutului
  • împlute
  • ‑mplute
  • împlutei
  • ‑mplutei
plural
  • împluți
  • ‑mpluți
  • împluților
  • ‑mpluților
  • împlute
  • ‑mplute
  • împlutelor
  • ‑mplutelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umplut, umplutăadjectiv

  • 1. popular Despre flori: învolt. DLRLC
    sinonime: învolt
    • format_quote Draga mea rujă umplută, Ce urît te mai sărută? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176. DLRLC
  • 2. Plin, tecăruit, încărcat. Sinonime
    sinonime: plin tecăruit încărcat

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.