UNGERE, ungeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) unge și rezultatul ei. 2. Operație de introducere a unui lubrifiant (ulei, vaselină etc.) între două suprafețe aflate în contact și în mișcare relativă, pentru a asigura o peliculă continuă de lubrifiant între ele și a reduce frecarea. 3. (Bis.) Act cultic care indică taina miruirii și care se săvârșește imediat după botez. – V. unge.

ungere sf [At: PSALT. 309 / Pl: ~ri / E: unge] 1 Acoperire cu un strat de materie grasă, lipicioasă etc., pentru a proteja, a da moliciune etc. 2 (D. materii lipicioase, unsuroase) întindere. 3 (Îvr; ccr) Unguent. 4 (Fig) Mituire. 5 (În practicile religioase) Miruire. 6 (Îs) ~a din urmă Maslu. 7 Consacrare (a unui domnitor sau cleric) Si: învestire.

UNGERE, ungeri, s. f. Acțiunea de a (se) unge și rezultatul ei. – V. unge.

UNGERE, ungeri, s. f. Acțiunea de a unge și rezultatul ei; gresare, lubrifiere; miruire. Îndătinează de a-și face și sfînta taină a maslului sau ungerea din urmă. MARIAN, Î. 18.

ungere f. 1. acțiunea de a unge; 2. maslu; 3. fam. mituire.

úngere f. Acțiunea de a unge. Uncțiune, maslu. Fig. Iron. Mituire.

ungere s. f., g.-d. art. ungerii; pl. ungeri

ungere s. f., g.-d. art. ungerii; pl. ungeri

ungere s. f., g.-d. art. ungerii; pl. ungeri

UNGERE s. 1. v. gresare. 2. întindere, uns. (~ untului pe pâine.) 3. v. miruire. 4. v. înscăunare.

UNGERE s. v. lipire, mituială, mituire, șperțuială.

UNGERE s. 1. (TEHN.) gresaj, gresare, lubrifiere. (~ pieselor unei mașini.) 2. întindere, uns. (~ untului pe pîine.) 3. miruire, miruit, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui episcop.) 4. înscăunare, întronare, învestire, proclamare. (După ~ domnitorului.)

ungere s. v. LIPIRE. MITUIALĂ. MITUIRE. ȘPERȚUIALĂ.

a avea scurgere la ungere expr. a suferi de o boală imaginară, a fi bolnav închipuit