11 definiții pentru unisonanță
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UNISONANȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.
UNISONANȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
unisonanță sf [At: POLIZU / V: (îvr) ~sun~ / Pl: ~țe / E: it unisonanza] 1 (Rar) Monotonie. 2 Îmbinare armonioasă a mai multor sunete.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UNISONANȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UNISONANȚĂ s. f. îmbinare armonioasă a mai multor sunete; acord. (< fr. unissonance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
UNISONANȚĂ ~e f. Armonie care rezultă din emiterea simultană a acelorași sunete de mai multe voci sau instrumente. /< fr. unissonance
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
unisunanță sf vz unisonanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
unisonanță s. f., g.-d. art. unisonanței; pl. unisonanțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
unisonanță s. f., g.-d. art. unisonanței; pl. unisonanțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
unisonanță s. f., g.-d. art. unisonanței; pl. unisonanțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UNISONANȚĂ s. v. acord, armonie, consonanță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UNISONANȚĂ s. (MUZ.) acord, armonie, consonanță.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
unisonanță, unisonanțesubstantiv feminin
- 1. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00sinonime: acord armonie consonanță
etimologie:
- unissonance DEX '09 DEX '98 MDN '00