opțiuni
  • info

10 definiții pentru urcător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URCĂTOR, -OARE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. – Urca + suf. -ător.

URCĂTOR, -OARE, urcători, -oare, adj. (Despre plante) Care se agață, se urcă; agățător, suitor. – Urca + suf. -ător.

urcător, ~oare a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: urca + -ător] 1 (D. ființe) Care urcă (1) (pe munți). 2 (D. un drum, o cărare etc. sau d. scări, trepte) Care urcă (6). 3-4 (D. părți ale corpului omenesc) Care urcă (41-42). 5 (D. unele plante) Care se urcă (16) și crește cățărându-se pe araci, pe ziduri etc. Si: agățător (2).

URCĂTOR, -OARE, urcători, -oare, adj. (Rar, despre plante) Care se urcă; agățător. [Moara] pitorească o zărirăm de sub plante urcătoare. MACEDONSKI, O. I 74.

URCĂTOR ~oare (~ori, ~oare) rar (mai ales despre plante) Care se urcă; care crește în sus; agățător; suitor; cățărător; volubil. /a (se) urca + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urcător adj. m., pl. urcători; f. sg. și pl. urcătoare

urcător adj. m., pl. urcători; f. sg. și pl. urcătoare

urcător adj. m., pl. urcători; f. sg. și pl. urcătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URCĂTOR adj. 1. v. agățător. 2. v. ascendent.

URCĂTOR adj. 1. agățător, cățărător, suitor. (Plantă ~.) 2. ascendent, suitor. (Ritm ~ al unor versuri.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LYGODIUM Sw., FERIGĂ URCĂTOARE, fam. Schizaeaceae. Gen originar din America, China, Australia, Africa, regiuni tropicale și subtropicale, 39 specii, ferigi volubile, cca 4 m înălțime, cu rizom tîrîtor. Frunze compuse, penat și palmat-sectate, sporangii așezați în 2 rînduri.

Intrare: urcător
urcător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urcător
  • urcătorul
  • urcătoru‑
  • urcătoare
  • urcătoarea
plural
  • urcători
  • urcătorii
  • urcătoare
  • urcătoarele
genitiv-dativ singular
  • urcător
  • urcătorului
  • urcătoare
  • urcătoarei
plural
  • urcători
  • urcătorilor
  • urcătoare
  • urcătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urcător, urcătoareadjectiv

etimologie:
  • Urca + -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.