ureadnic sm [At: (a. 1600) IORGA, S. D. XVI, 347 / V: ored~ sm, ura~, ured~, / Pl: ~ici / E: ucr, rs урялник] 1 (Mol; înv) Termen prin care era desemnat, în documente, dregătorul. 2 (Mol; înv) Reprezentant al domnului în orașe sau al stăpânului feudal în sate, care dubla conducerea aleasă de locuitori. 3 (Îvr) Subofițer în armata țaristă. 4 (Îvr) Funcționar inferior în poliția rurală din timpul țarului.

ureádnic m. (rus. urĕádnik). Doc. 1619. Prefect orĭ administrator.

uradnic sm vz ureadnic

urednic sm vz ureadnic

UREADNIC s. v. demnitar.

ureadnic s. v. DEMNITAR.

UREÁDNIC (< sl.) s. m. (În Ev. med., în Moldova) 1. Termen prin care era desemnat în unele documente dregătorul. 2. Reprezentant al domnului în orașe, care dubla conducerea acestora, aleasă de locuitori.