6 definiții pentru urmuliță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URMULIȚĂ, urmulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui urmă; urmușoară, urmuță. – Urmă + suf. -uliță.
URMULIȚĂ, urmulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui urmă; urmușoară, urmuță. – Urmă + suf. -uliță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
urmuliță sf [At: MAT. FOLK. 761 / Pl: ~țe / E: urmă + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Urmă (1) (mică) Si: urmișoară (1-2), urmiță (1-2), urmușoară (1-2), urmuță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URMULIȚĂ, urmulițe, s. f. (Popular) Diminutiv al lui urmă. Să-mi plîngi urmulițele mele, Cu lacrimi amare de jele. MAT. FOLK. 761.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urmuliță (pop.) s. f., g.-d. art. urmuliței; pl. urmulițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urmuliță (pop.) s. f., g.-d. art. urmuliței; pl. urmulițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urmuliță s. f., g.-d. art. urmuliței; pl. urmulițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
urmuliță, urmulițesubstantiv feminin
-
- Să-mi plîngi urmulițele mele, Cu lacrimi amare de jele. MAT. FOLK. 761. DLRLC
-
etimologie:
- Urmă + -uliță. DEX '98 DEX '09