6 definiții pentru urmușoară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URMUȘOARĂ, urmușoare, s. f. (Pop.) Urmuliță. – Urmă + suf. -ușoară.
URMUȘOARĂ, urmușoare, s. f. (Pop.) Urmuliță. – Urmă + suf. -ușoară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
urmușoară sf [At: SEVASTOS, N. 99 / Pl: ~re / E: urmă + -ușoară] 1-2 (Pop; șhp) Urmuliță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URMUȘOARĂ, urmușoare, s. f. (Popular) Urmuliță. A început a bea apă dintr-o urmușoară ce se afla pe malul rîușorului. MARIAN, O. I 181. Aflînd urmușoară de fiară, Stau toți oștenii, să meară. SEVASTOS, N. 99.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urmușoară (pop.) s. f., g.-d. art. urmușoarei; pl. urmușoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urmușoară (pop.) s. f., g.-d. art. urmușoarei; pl. urmușoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urmușoară s. f., g.-d. art. urmușoarei; pl. urmușoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
urmușoară, urmușoaresubstantiv feminin
- 1. Urmuliță. DEX '09 DEX '98sinonime: urmuliță
- A început a bea apă dintr-o urmușoară ce se afla pe malul rîușorului. MARIAN, O. I 181. DLRLC
- Aflînd urmușoară de fiară, Stau toți oștenii, să meară. SEVASTOS, N. 99. DLRLC
-
etimologie:
- Urmă + -ușoară. DEX '98 DEX '09