URZEALĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate în războiul de țesut, printre care se trece firul de bătătură pentru a se obține țesătura. 2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură. 3. Fig. Intrigă, uneltire, complot. – Urzi + suf. -eală.

urzeală sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) or~ (Pl: orzele) / Pl: ~eli și (rar) ~ele / E: urzi¹ + -eală] 1 Fibre textile de calitate superioară, folosite pentru urzit¹. 2 Ansamblul firelor textile montate în paralel pe sulul dinapoi al războiului de țesut și printre care, în timpul țesutului, se petrece, cu suveica, firul de bătătură Si: (reg) oajdă¹. 3 Alcătuire¹ (1). 4 Intrigă. 5 Hotărâre dinainte a sorții cuiva Si: urseală (1).

URZEALĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate în războiul de țesut, printre care se petrece firul de bătătură pentru a se obține țesătura. 2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură. 3. Fig. Intrigă, uneltire, complot. – Urzi + suf. -eală.

URZEALĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile montate în război, printre care se petrece firul de bătătură pentru a țese. Simina, fată harnică, se sculase des-de-dimineață, căci avea urzeală-n război, și la război hărnicia se măsoară cu cotul. SLAVICI, O. I 223. Surtucul lui... era mai mult urzeală decît bătătură. EMINESCU, N. 42. Covor de mătase, cu urzeala-n șase. TEODORESCU, P. P. 85. ◊ Fig. Grigore Vîrnav privi a doua oară prin urzeala florilor de gheață. GALAN, Z. R. 174. 2. Fig. (Rar) Alcătuire, conformație, structură.[Galileu] a dovedit... că toată urzeala lumii este întemeiată pe o neîntreruptă mișcare. ODOBESCU, S. III 319. 3. Fig. Intrigă, uneltire, conspirație, complot. Nebunul nu lucrase numai de capul lui... la mijloc fusese o urzeală. PAS, L. I 241.

URZEALĂ ~eli f. 1) v. A URZI. 2) Totalitate a firelor întinse în lungime pe războiul de țesut, printre care se trec transversal firele de bătătură pentru a obține țesătura. 3) fig. rar (despre opere de artă) Fel de aranjare a elementelor componente; compoziție; țesătură. 4) Acțiune reprobabilă pusă la cale în taină pentru a stârni vrajbă sau a zădărnici ceva; intrigă. [G.-D. urzelii] /a urzi + suf. ~eală

urzeală f. firele de tort, trebuincioase pentru a face bătătura pânzei.

urzeálă f., pl. elĭ. Teară, firele pe care se îndeasă bătătura pînzeĭ.

urzeală s. f., g.-d. art. urzelii; pl. urzeli

urzeală s. f., g.-d. art. urzelii; pl. urzeli

urzeală s. f., g.-d. art. urzelii; pl. urzeli

urzeală, -zeli.

URZEALĂ s. 1. textură, țesătură. (O stofă cu ~ deasă.) 2. (reg.) teară. (~ unei țesături.)

URZEALĂ s. v. alcătuire, complot, compoziție, conjurație, conspirație, economie, intrigă, mașinație, organizare, organizație, structură, uneltire.

URZEALĂ s. 1. textură, țesătură. (O stofă cu ~ deasă.) 2. (reg.) teară. (~ unei țesături.)

urzeală s. v. ALCĂTUIRE. COMPLOT. COMPOZIȚIE. CONJURAȚIE. CONSPIRAȚIE. ECONOMIE. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. ORGANIZARE. ORGANIZAȚIE. STRUCTURĂ. UNELTIRE.

urzeală, urzeli, s.f. – Totalitatea firelor urzite întinse pe stavilele războiului de țesut; teară, urzală de teară (Rozavlea) sau urzâtură (Berbești) (ALRRM, 1971: 511). – Din urzi + suf. -eală (DEX, MDA).

urzeală, urzeli, s.f. – Totalitatea firelor urzite întinse pe stavilele războiului de țesut; teară, urzală de teară (atestat în Rozavlea) sau urzâtură (Berbești) (ALR 1971: 511). – Din urzi + -ală.