8 definiții pentru urâțire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URÂȚIRE, urâțiri, s. f. Acțiunea de a (se) urâți și rezultatul ei. – V. urâți.
URÂȚIRE, urâțiri, s. f. Acțiunea de a (se) urâți și rezultatul ei. – V. urâți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
urâțire sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~ri / E: urâți] Pocire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URÎȚIRE s. f. Acțiunea de a se urîți și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urâțire s. f., g.-d. art. urâțirii; pl. urâțiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urâțire s. f., g.-d. art. urâțirii; pl. urâțiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urâțire s. f., g.-d. art. urâțirii; pl. urâțiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
URÂȚIRE s. deformare, deformație, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strâmbare. (~ a feței unei persoane.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URÎȚIRE s. deformare, deformație, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strîmbare. (~ a feței unei persoane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
urâțire, urâțirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) urâți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- urâți DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.