UTILITATE, utilități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ (Ec. pol.) Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea în procesul de producție sau în consumul personal. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. 2. (La pl.) Servicii (energie electrică și termică, canalizare, apă și gaze, telefon) de care beneficiază o unitate economică, de obicei productivă. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis.

utilitate sf [At: MARIN, PR. I, 139/15 / Pl: ~tăți / E: lat utilitas, -atis, fr utilite] 1 Însușirea a ceea ce este util (2) Si: folos. 2 Ceea ce este util pentru un scop dat. 3 Serviciu pe care cineva sau ceva îl (poate) aduce.

UTILITATE, utilități, s. f. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis.

UTILITATE s. f. Însușire a ceea ce este util; calitatea de a fi util; folos. Din această cercetare... se va desface importanța sa ca istoriograf și utilitatea sa ca izvor. IORGA, L. II 550.

UTILITATE s.f. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. [Cf. fr. utilité, lat. utilitas].

UTILITATE s. f. însușirea a ceea ce este util(izabil). ◊ folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. (< fr. utilité, lat. utilitas)

UTILITATE f. Caracter util. /<fr. utilité, lat. utilitas, ~atis

utilitate f. folos.

*utilitáte f. (lat. utílitas, -átis). Calitatea de a fi util, folos: lucru de mare utilitate.

utilitate s. f., g.-d. art. utilității; (dotări) pl. utilități

utilitate s. f., g.-d. art. utilității; (dotări) pl. utilități

utilitate s. f., g.-d. art. utilității; (foloase) pl. utilități

UTILITATE s. folos, necesitate, trebuință, (pop.) priință, (înv.) polză. (De mare ~.)

UTILITATE s. folos, necesitate, trebuință, (pop.) priință, (înv.) polză. (De mare ~.)

Utilitate ≠ inutilitate

UTILITATE. Subst. Utilitate; utilizare, folosire, întrebuințare, uz, uzaj, valorificare, valorificație, fructificare. Aplicabilitate, aplicare, aplicație. Eficiență, eficacitate, spor, randament, productivitate. Cîștig, avantaj, beneficiu, folos, folosință (înv.). Importanță, însemnătate, valoare, preț. Utilitarism. Pragmatism. Utilitarist. Pragmatist. Adj. Util, practic, uzual, folositor, de folos, necesar, de primă necesitate, indispensabil, trebuincios, de trebuință, trebuitor. Utilizabil, aplicabil, practicabil. Eficient, eficace, sporitor (rar), spornic, productiv; fertil, fecund, rodnic (fig.). Avantajos, convenabil, rentabil, lucrativ, profitabil. Însemnat, însemnător (înv.), important, valoros, de preț. Utilitar. Utilitarist. Pragmatic. Vb. A fi util (folositor etc.). A utiliza, a folosi, a întrebuința, a aplica, a face uz de.... A se folosi, a se întrebuința, a fi de folos, a servi, a sluji. A fi eficient (eficace, fertil etc.). A fi avantajos (rentabil etc.). V. acumulare, cîștig, importanță, necesitate, preț.