16 definiții pentru uvraj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UVRAJ, uvraje, s. n. (Înv.) 1. Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvragiu s. n.] – Din fr. ouvrage.

uvraj sn [At: (a. 1823) CAT. MAN. I, 405 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr ouvrage] 1 (Iuz) Operă literară, științifică etc. Si: lucrare, scriere. 2 (înv) Parte de formă cilindrică de la baza unui fumat. 3 (Liv) Parte a unei cetăți sau a unui fort constituind un punct de rezistență în caz de încercuire. 4 (Liv) Construcție (1).

UVRAJ, uvraje, s. n. 1. (Înv.) Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. 2. (Lucrare de) construcție. [Var.: uvragiu s. n.] – Din fr. ouvrage.

UVRAJ, uvraje, s. n. (Franțuzism învechit) Operă literară sau științifică; lucrare, scriere. Cetirea necontenită a uvrajelor mi-au cam slăbit puterile razelor vizuale. ALECSANDRI, T. 1002. – Variantă: uvragiu, uvragiuri (I. IONESCU, M. 50, GHICA, A. 244, ALECSANDRI, S. 30), s. n.

UVRAJ s.n. (Liv.) 1. Parte a unei cetăți sau a unui fort capabilă de luptă independentă în caz de încercuire. 2. Lucrare de construcții. [< fr. ouvrage].

UVRAJ ~e n. înv. 1) Creație literară sau științifică; scriere; lucrare. 2) Lucrare de construcție. /<fr. ouvrage

uvraj n. operă literară (= fr. ouvrage).

*uvráj n., pl. e (fr. ouvrage). Barb. Lucrare (materială orĭ scrisă, adică „operă, carte”): uvraj de consolidare a maluluĭ, uvraj de drept.

UVRAGIU s. n. v. uvraj.

UVRAGIU s. n. v. uvraj.

UVRAGIU s. n. v. uvraj.

uvragiu sn vz uvraj

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uvraj (înv.) (desp. u-vraj) s. n., pl. uvraje

uvraj (înv.) (u-vraj) s. n., pl. uvraje

uvraj s. n. (sil. -vraj), pl. uvraje

uvraj s. n. (sil. -vraj), pl. uvraje

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UVRAJ s. v. lucrare, operă, scriere, text.

uvraj s. v. LUCRARE. OPERĂ. SCRIERE. TEXT.

Intrare: uvraj
  • silabație: -vraj info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uvraj
  • uvrajul
  • uvraju‑
plural
  • uvraje
  • uvrajele
genitiv-dativ singular
  • uvraj
  • uvrajului
plural
  • uvraje
  • uvrajelor
vocativ singular
plural
uvragiu1 (pl. -i) substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uvragiu
  • uvragiul
  • uvragiu‑
plural
  • uvragii
  • uvragiile
genitiv-dativ singular
  • uvragiu
  • uvragiului
plural
  • uvragii
  • uvragiilor
vocativ singular
plural
uvragiu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N50)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uvragiu
  • uvragiul
  • uvragiu‑
plural
  • uvragiuri
  • uvragiurile
genitiv-dativ singular
  • uvragiu
  • uvragiului
plural
  • uvragiuri
  • uvragiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uvraj, uvrajesubstantiv neutru

învechit
  • 1. Operă (literară sau științifică). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cetirea necontenită a uvrajelor mi-au cam slăbit puterile razelor vizuale. ALECSANDRI, T. 1002. DLRLC
  • 2. (Lucrare de) construcție. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: construcție
  • 3. Parte a unei cetăți sau a unui fort capabilă de luptă independentă în caz de încercuire. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.