uza [At: FM (1861), 101 / S și: usa / V: (înv) uzua (S și: usua, P: ~zu-a), uzui / Pzi: uzez / E: fr user] 1 vi A recurge la ceva pentru a face să acționeze, să producă Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita (1). 2 vi A profita de ceva Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita. 3 vi A se folosi de ... Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita (2). 4 vt (Rar) A consuma prin întrebuințare. 5-6 vtr A (se) strica, a (se) degrada prin întrebuințare îndelungată sau excesivă Si: a (se) rablagi, a (se) deteriora (1-2), a odovăi, a rănțui, a (se) rupe, a (se) toci³. 7 vr (Fig; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A-și pierde forțele, sănătatea printr-o activitate îndelungată sau sub acțiunea anumitor factori Si: a consuma² (1), a epuiza (8), a obosi, a slăbi. 8 vr (Rar) A-și pierde capacitatea, eficiența. 9 vr (Fig; d. cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin frecventa întrebuințare).

*UZA (-zez) l. vb. tr. și intr. 1 A întrebuința, a se folosi de ceva ¶ 2 A învechi, a prăpădi, a strica, a toci (prin deasa întrebuințare): ~ hainele, cărțile, etc. ¶ 3 Ⓕ A sdruncina, a slăbi: ~ sănătatea. II. vb. refl. A se învechi, a se prăpădi, a se strica, a se toci (prin deasa întrebuințare) [fr. user].

UZA, uzez, vb. I. 1. Tranz. A toci prin folosire îndelungată, a deteriora, a degrada. (Refl.) Stofa s-a uzat. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se epuiza, a se consuma (de boală, de bătrînețe etc.). 2. Intranz. A face uz de...; a întrebuința, a (se) folosi. De cîte presiuni uzează politicianismul chiar în justiție. C. PETRESCU, C. V. 108.

UZA vb. I. 1. tr., refl. A (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). ♦ refl. (Fig.; despre persoane) A se epuiza, a se consuma. 2. intr. A întrebuința, a se folosi de... [< fr. user, it. usare].

UZA vb. I. tr., refl. a (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). II. refl. (fig.; despre persoane) a se epuiza, a se consuma. III. intr. a se folosi de... (< fr. user)

A UZA ~ez 1. tranz. A face să se uzeze; a ponosi; a jerpeli. ~ metode moderne. 2. intranz. A face uz; a se servi, punând în aplicare; a se folosi. ~ează o tehnologie nouă. /<fr. user

A SE UZA se ~ează intranz. 1) (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare sau exploatare excesivă; a se jerpeli; a se ponosi. 2) fig. (despre persoane) A-și slei forțele fizice; a-și ruina sănătatea; a se consuma. 3) (despre îmbinări de cuvinte) A pierde expresivitatea, prospețimea. /<fr. user

uzà v. 1. a se servi, a face uz de; 2. a consuma prin întrebuințare: lampa uzează mult gaz; 3. a strica prin multă uzare: a uza repede încălțămintele; 4. fig. a slăbi, a distruge: necazurile l’au uzat (= fr. user).

uzua v vz uza

uzui v vz uza

*uzéz v. intr. (fr. user, lat. pop. *usare, d. uti, usus sum, a întrebuința). Întrebuințez, mă folosesc: a uza de un drept, de violență. V. tr. Consum, trec, stric: această lampă uzează mult petrol. Stric, tocesc, deteriorez: aceștĭ copiĭ uzează multe părechĭ de ghete. Fig. Consum, slăbesc: necazurile l-aŭ uzat.

uza (a ~) (a deteriora; a întrebuința) vb., ind. prez. 1 sg. uzez, 3 uzează; conj. prez. 1 sg. să uzez, 3 să uzeze

uza (a ~) vb., ind. prez. 3 uzează

uza vb., ind. prez. 1 sg. uzez, 3 sg. și pl. uzează

uzez.

UTI, NON ABUTI (lat.) a uza, (dar) nu a abuza – Axiomă îndemnând la păstrarea măsurii. V. și Abusus non tollit usum.

UZA vb. I. 1. v. deteriora. 2. v. ponosi. 3. v. zdrențui. 4. v. roade. II. 1. v. folosi. 2. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de diverse tertipuri.)

UZA vb. I. 1. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica. (Hainele i s-au ~.) 3. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Perdelele s-au ~ de tot.) 4. a (se) roade, a (se) toci. (Covorul s-a ~.) II. 1. a folosi, a întrebuința, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ de mijloace dure.) 2. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de tertipuri.)

Uti, non abuti (lat. „Să uzezi, dar să nu abuzezi”) – dicton care servește ca îndemn la cumpătare, la sobrietate. Se adresa la început îndeosebi adepților lui Bacchus, care întreceau măsura, dar cu timpul a fost adoptat împotriva oricărui fel de exces sau abuz.