opțiuni
  • info

11 definiții pentru uzurpator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZURPATOR, -OARE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.

UZURPATOR, -OARE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.

uzurpator, ~oare smf [At: AR (1829), 621/26 / S și: usu~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr usurpateur, lat usurpator] Cel care uzurpă Si: răpitor.

UZURPATOR, -OARE, uzurpatori, -oare, s. m. și f. Persoană care se substituie în mod ilegal în drepturile altuia. Pusese stăpînire și, ca orice uzurpator victorios, asculta cu plăcere măgulirile. C. PETRESCU, O. P. I 121.

UZURPATOR, -OARE s.m. și f. Cel care în mod ilegal a acaparat puterea sau și-a însușit drepturile altuia. [Cf. fr. usurpateur, lat. usurpator].

UZURPATOR, -OARE s. m. f. cel care săvârșește o uzurpare. (< fr. usurpateur, lat. usurpator)

UZURPATOR ~i m. Persoană care uzurpă (un drept, puterea de stat etc.). /<fr. usurpateur, lat. usurpator

uzurpator m. cel ce uzurpă.

*uzurpatór, -oáre s. (lat. usurpator). Acela care uzurpă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uzurpator s. m., pl. uzurpatori

uzurpator s. m., pl. uzurpatori

uzurpator s. m., pl. uzurpatori

Intrare: uzurpator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzurpator
  • uzurpatorul
  • uzurpatoru‑
plural
  • uzurpatori
  • uzurpatorii
genitiv-dativ singular
  • uzurpator
  • uzurpatorului
plural
  • uzurpatori
  • uzurpatorilor
vocativ singular
  • uzurpatorule
plural
  • uzurpatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uzurpator, uzurpatorisubstantiv masculin
uzurpatoare, uzurpatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pusese stăpînire și, ca orice uzurpator victorios, asculta cu plăcere măgulirile. C. PETRESCU, O. P. I 121. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.