14 definiții pentru văitătură
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VĂITĂTURĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătură s. f.] – Văita + suf. -ătură.
VĂITĂTURĂ, văitături, s. f. Văitare. [Var.: văietătură s. f.] – Văita + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
văitătură sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 233 / V: ~iet~ / Pl: ~ri / E: văita + -ătură] 1-2 Văitare (1-2). 3 (Rar; pan) Văitare (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văitătură s.f. Văitare. • și văietătură s.f. /văita + -ătură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VĂITĂTURĂ, văitături, s. f. (Și în forma văietătură) Văitare, lamentare, tînguire. Printre văitături le ia gologanii. STANCU, D. 354. Văietătură unui părinte Din orice parte-ți iese nainte. VĂCĂRESCU, P. 481. – Variantă: văietătură s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂITĂTURĂ ~i f. Sunet plin de jale; vaiet; văicăreală; tânguire. [G.-D. văităturii] /a se văita + suf. ~tură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VĂIETĂTURĂ s. f. v. văitătură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂIETĂTURĂ s. f. v. văitătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VĂIETĂTURĂ s. f. v. văitătură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văietătură sf vz văitătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văietătură s.f. v. văitătură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
văĭetătúră f., pl. ĭ. Cant. Vaĭet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
văitătură (desp. văi-) s. f., g.-d. art. văităturii; pl. văitături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
văitătură (văi-) s. f., g.-d. art. văităturii; pl. văitături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
văitătură/văietătură s. f., g.-d. art. văităturii/văietăturii; pl. văitături/văietături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VĂITĂTURĂ s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VĂITĂTURĂ s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: văi-tă-tu-ră
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
văitătură, văităturisubstantiv feminin
- 1. Sunet plin de jale. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Printre văitături le ia gologanii. STANCU, D. 354. DLRLC
- Văietătura unui părinte Din orice parte-ți iese nainte. VĂCĂRESCU, P. 481. DLRLC
-
etimologie:
- Văita + -ătură. DEX '09 DEX '98 NODEX