VENDETĂ, vendete, s. f. Cutumă justițiară frecventă în trecut în Corsica și în sudul Italiei, potrivit căreia o stare de inimiciție provocată de o ofensă sau de un omor se extindea și asupra rudelor victimei, care își asumau obligația de a o răzbuna; p. gener. ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită. – Din it. vendetta.

vendetă sf [At: ASACHI, S. L. II, 51 / S și: ~ettă / V: (îvr) ~dită / Pl: ~te / E: it vendetta] 1 Act de răzbunare sângeroasă pentru o jignire, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț. 2 (Pgn) Dorință nestăpânită de răzbunare.

vendetă s.f. Act de răzbunare sîngeroasă (pentru un omor, o ofensă, pentru divulgarea unui secret etc.), frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde asupra rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț. ♦ Ext. (Sete de) răzbunare împotriva unui adversar; ură nestăpînită. Critica dură a parlamentarului a fost considerată o vendetă politică. • scris și vendettă. pl. -e. /<it. vendetta.

VENDETĂ, vendete, s. f. Act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț; p. ext. ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită. – Din it. vendetta.

VENDETĂ, vendete, s. f. Răzbunare sîngeroasă împotriva unui adversar, care se practica altădată în unele țări sau regiuni (în special în Corsica), antrenînd familii întregi; p. ext. ură puternică, sete de răzbunare.

VENDETĂ s.f. Răzbunare sîngeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară în Corsica, antrenînd familii întregi; (p. ext.) ură, sete de răzbunare. [< it., fr. vendetta].

VENDETĂ s. f. răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară în Corsica, antrenând familii întregi. ◊ (p. ext.) ură, sete de răzbunare; vindictă. (< it. vendetta)

VENDETĂ ~e f. 1) Act constând într-o ură neîmpăcată și o dorință arzătoare de răzbunare, care are la bază o ofensă sau un omor. 2) fig. Sete de răzbunare sângeroasă. /<it. vendetta

vendetă f. ură ce există în Corsica între două familii și care produce răsbunări.

vendită sf vz vendetă

vendetă s. f., g.-d. art. vendetei; pl. vendete

vendetă s. f., g.-d. art. vendetei; pl. vendete

vendetă s. f., pl. vendete

VENDETĂ s. v. răfuială, răzbunare.

vendetă s. v. RĂFUIALĂ. RĂZBUNARE.