14 definiții pentru veștejire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEȘTEJIRE, veștejiri, s. f. Faptul de a (se) veșteji. [Var.: vestejire s. f.] – V. veșteji.

VEȘTEJIRE, veștejiri, s. f. Faptul de a (se) veșteji. [Var.: vestejire s. f.] – V. veșteji.

veștejire sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 141 / V: vest~, (înv) ~ezi~, vestezi~ / Pl: ~ri / E: veșteji] 1 Proces de pierdere a prospețimii unei plante, a vegetației etc. (din cauza lipsei de apă, a arșiței, a frigului, a unei boli etc.) Si : îngălbenire, ofilire, pălire1, (înv) veștegiune, (îdt) veștejeală. 2 Proces de pierdere a vigorii unei ființe, a unui organ2 etc. 3 (Pex) Îmbătrânire. 4 (Pex) Fanare (2). 5 (Liv) Stigmatizare.

veștejire s.f. Faptul de a (se) veșteji. • pl. -i. și vestejire s.f. /v. veșteji.

VEȘTEJIRE, veștejiri, s. f. Faptul de a se veșteji; ofilire. – Variantă: vestejire s. f.

VESTEJIRE s. f. v. veștejire.

VESTEJIRE s. f. v. veștejire.

VESTEJIRE s. f. v. veștejire.

veștezire sf vz veștejire

vestejire s.f. v. veștejire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

veștejire s. f., g.-d. art. veștejirii; pl. veștejiri

veștejire s. f., g.-d. art. veștejirii; pl. veștejiri

veștejire s. f., g.-d. art. veștejirii; pl. veștejiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VEȘTEJIRE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.

VEȘTEJIRE s. v. ofilire.

VEȘTEJIRE s. îngălbenire, ofilire, pălire, uscare, (pop.) gălbenire. (~ plantelor.)

veștejire s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.

Intrare: veștejire
veștejire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștejire
  • veștejirea
plural
  • veștejiri
  • veștejirile
genitiv-dativ singular
  • veștejiri
  • veștejirii
plural
  • veștejiri
  • veștejirilor
vocativ singular
plural
vestejire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestejire
  • vestejirea
plural
  • vestejiri
  • vestejirile
genitiv-dativ singular
  • vestejiri
  • vestejirii
plural
  • vestejiri
  • vestejirilor
vocativ singular
plural
veștezire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veștezire
  • veștezirea
plural
  • veșteziri
  • veștezirile
genitiv-dativ singular
  • veșteziri
  • veștezirii
plural
  • veșteziri
  • veștezirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veștejire, veștejirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) veșteji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ofilire
etimologie:
  • vezi veșteji DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.