viespe [At: PO 257/19 / V: (reg) avespe sm, vespă, vespe sfm, vesp sm, vespere sm, vespie (Pl și: vespi), vepsie, veșpe, viapsă (Pl și: viepse), viaspă, viaspe, viaspră, viastră, ~pă, ~pie, ~piră, ~pre sfm, ~pră, ~stre sfm, ~ste, ~eșpă, ~eșpe, ~ește, ~eștre, vreșpere sm / Pl: ~pi, (reg) ~ / E: ml vespa] 1 sf, (reg) sm (Șîc ~-de-casă, ~-de-câmp, ~-de-pământ) Insectă himenopteră asemănătoare cu albina, cu trupul foarte subțire la mijloc, prevăzută în partea posterioară a abdomenului (de culoare galbenă) cu un ac și cu o pungă de venin și care trăiește în roiuri organizate Si: (pop) viespar (1) (Vespa vulgaris). 2 sf, (reg) sm (Șîc ~-bondărească, ~-mare, ~-sălbatică) Gărgăun (Vespa crabro). 3 sf (Îc) ~-de-pădure Insectă himenopteră asemănătoare cu albina, care trăiește în păduri (Vespa silvestris). 4 sf (Îc) ~-de-stejar, ~a-stejarului Insectă himenopteră asemănătoare cu albina, care își depune ouăle în frunzele stejarilor, producând pe ele niște proeminențe de mărimea unor cireșe (Cynips quercus). 5 sf (Îc) ~-de-rug Insectă himenopteră asemănătoare cu albina, care își depune ouăle pe rămurelele tinere ale rugilor, formând un fel de gogoși (Diplolepis rosae). 6 sf (Îc) ~-neagră (sau, reg, ~-negru) Insectă himenopteră asemănătoare cu albina, de culoare întunecată, care își face cuibul prin găuri și prin scorburi de copaci (Pompilus niger). 7 sf (Îe) A fi ca ~a (sau ca o ~) A fi nestăpânit (și agresiv). 8 sf (Îe) A înțepa ca ~a (sau ca o ~) A se exprima în termeni caustici. 9 sf (Îae) A fi rău de gură. 10 sf (Reg; îe) A cânta ca ~a A cânta cu voce ascuțită. 11-12 sf (Îs) Cuib de ~pi (Loc în care se află o) colectivitate de oameni ostili unii față de alții. 13 sf (Fig; prt) Femeie rea. 14 sf (Ent; reg; șîc ~-țigănească) Bondar (Bombus terrestris). 15 sf (Ent; Trs; Ban) Streche (Hypoderma bovis). 16 sm (Iht; Mun; îf vespere, vrespere) Avat (Aspius aspius aspius). 17 sm (Iht; reg; îf vespe, vespere) Ghiborț (Acerina cernua).

viespe s.f. 1 (entom.) Nume generic dat mai multor insecte himenoptere, solitare sau sociale, asemănătoare cu albinele, dar mai subțiri și mai lungi, avînd, în general, la partea posterioară a abdomenului, un ac prevăzut cu o pungă cu venin sau un ovipozitor. ◊ Viespe de stejar sau viespea stejarului = viespe care își depune ouăle în frunzele stejarilor, producînd pe ele niște proeminențe de mărimea unor cireșe (Cynips quercus). Viespe de rug = viespe care își depune ouăle pe rămurelele tinere ale rugilor, formînd un fel de gogoși (Diplolepis rosae). ◊ (ca epitet penstru o persoană rea) Se supărase pe viespea de soră-sa. ◊ Expr. A fi ca viespea = a fi plin de neastîmpăr. A înțepa ca viespea = a se exprima în termeni caustici; a fi rău de gură. ◊ Compar. Un glonț mic și subțire ca o viespe (VOIC.). △ (cu referire la talia unei femei) Are o talie de viespe. 2 Fig. Femeie rea. • pl. viespi. /lat. *vespem = vespa, -ae.

VIESPE, viespi, s. f. 1. Insectă din ordinul himenopterelor, asemănătoare cu albina, avînd trupul foarte subțire la mijloc, abdomenul galben, prevăzut cu un ac cu care înțeapă; trăiește în roiuri organizate (Vespa vulgaris). Nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un cîine încăierat de viespi... venea de-a rostogolul. GALACTION, O. I 44. O viespe cu trupul subțire și inelat dădu cu îndărătnicie tîrcoale perelor de pe masă. C. PETRESCU, S. 178. O viespe subțire-n mijloc, ageră și fină. TOPÎRCEANU, B. 82. 2. Fig. Femeie rea și aprigă. Se înduioșa de viața lui pustie, uitîndu-se mereu peste umăr spre ușă, să nu-l prindă vreo viespe de soră, cu paharul la gură. PAS, Z. I 225. Stăpîna acestei slujnice era viespea care înălbise pe dracul. CREANGĂ, P. 96. Să se mai împotrivească viespei de soacră n-avea chip. I. CR. II 264.

VIESPE ~i f. 1) Insectă asemănătoare cu albina, care trăiește izolat sau în roiuri, având în partea posterioară a abdomenului un ac veninos. 2) fig. Femeie rea. [G.-D. viespii] /<lat. vespa

viespe f. 1. albină sălbatică; 2. fig. femeie rea. [Lat. VESPA].

vĭéspe (vest) și véspie (est) f. (lat. *vĕspis [după apis, albină], cl. vĕspa; it. pv. pg. vespa, fr. guêpe, sp. avispa). Un fel de albină sălbatică ceva maĭ mare și maĭ supțire. Fig. Femeĭe rea: ce vĭespe! Talie de vĭespe, talie foarte fină. – Și veaspă, pl. vespe (Vs. Tut.).

hespă sf vz viespe

hiaspă sf vz viespe

vepsie sf vz viespe

vesp sm vz viespe

vespă sf vz viespe

vespe sf vz viespe

vespere sf vz viespe

vespie sf vz viespe

veșpe sf vz viespe

viapsă sf vz viespe

viaspă sf vz viespe

viaspe sf vz viespe

viaspră sf vz viespe

viastră sf vz viespe

viespă sf vz viespe

viespie sf vz viespe

viespiră sf vz viespe

viespră sf vz viespe

viespre sfm vz viespe

vieste sf vz viespe

viestre² sf vz viespe

vieșpă sf vz viespe

vieșpe sf vz viespe

viește sf vz viespe

vieștre sf vz viespe

BÎZONIU sm. Băn. (MAR.) 🐙 VIESPE [bîz].

véspie, V. vĭespe.

viespe s. f., g.-d. art. viespii; pl. viespi

viespe s. f., g.-d. art. viespii; pl. viespi

viespe s. f., g.-d. art. viespii; pl. viespi

viespe, pl. viespi

viespe sb. f., -pi.

viespe (-pi), s. f. – Insectă himenopteră, asemănătoare cu albina (Vespa vulgaris). – Mr. vaspe, megl. vaspi. Lat. vĕspa (Pușcariu 1883; REW 9272), cf. it., prov., cat. vespa, fr. guêpe, sp. avispa, port. bespa. Rezultatul normal este viaspă, de la al cărui pl. viespi s-a constituit un sing. cu e (Byck-Graur 16); viaspă se aude încă în Mold. – Der. viespar, s. n. (cuib de viespi; mulțime de viespi, furnicar, încurcătură), mr. viespar, cu suf. -ar (după Pușcariu 1876, de la un lat. vespārium); viespariță, s. f. (cuib de viespi); viespoi (var. viespăroi), s. m. (viespe; trîntor, Vespa crabro; varietate de viespe, Sirex gigas).

a avea talie de viespe expr. (d. femei) a fi subțire în talie