opțiuni
  • info

11 definiții pentru vindictă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINDICTĂ, vindicte, s. f. (Livr.) Urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime. – Din fr. vindicte, lat. vindicta.

vindictă sf [At: HELIADE, O. I, 383 / V: (înv) ven~ / Pl: ~te / E: lat vindicta, fr vindicte] (Liv) 1 Urmărire și pedepsire a unei greșeli, a unei fărădelegi, a unei crime Si: răzbunare. 2 (Îs) ~ publică (sau, rar, populară) Dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte Si: oprobriu.

vindictă s.f. Urmărire, pedepsire a unei greșeli, a unei fărădelegi; răzbunare a unei crime. • pl. -e. /<fr. vindicte, lat. vindicta, -ae.

VINDICTĂ, vindicte, s. f. (Livr.) Urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime. – Din fr. vindicte, lat. vindicta.[1]

  1. În limba latină, vindicta însemna „apărare, protecție”, apoi a desemnat un anume mod de eliberare (din sclavie), iar în final a ajuns să însemne ceremonia de eliberare și respectiv bățul, bagheta cu care era atins sclavul în această ceremonie (vezi Bréal, Bailly – Dictionnaire etimologique latin sau Lewis, Short – A Latin Dictionary). În italiană a dat vendetta (de unde l-am împrumutat sub forma „vendetă”, iar în franceză vindicte, de unde românescul „vindictă”). — raduborza

VINDICTĂ, vindicte, s. f. (Învechit) Urmărire, pedepsire a crimelor; răzbunare. Și-a plecat capul călăilor lui Ipsilante, ca să nu compromită viitorul țării sale, expuind-o la vindicta turcească. GHICA, la CADE.

VINDICTĂ s.f. (Liv.) Urmărire, răzbunare a unei crime. [< fr. vindicte, lat. vindicta].

VINDICTĂ s. f. vendetă. (< fr. vindicte, lat. vindicta)

vendictă sf vz vindictă

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vindictă (înv.) s. f., g.-d. art. vindictei; pl. vindicte

vindictă (înv.) s. f., g.-d. art. vindictei; pl. vindicte

vindictă s. f., g.-d. art. vindictei; pl. vindicte

Intrare: vindictă
vindictă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vindictă
  • vindicta
plural
  • vindicte
  • vindictele
genitiv-dativ singular
  • vindicte
  • vindictei
plural
  • vindicte
  • vindictelor
vocativ singular —
plural —
vendictă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vindictă, vindictesubstantiv feminin

  • 1. livresc Urmărire a unei crime. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pedepsire răzbunare
    • format_quote Și-a plecat capul călăilor lui Ipsilante, ca să nu compromită viitorul țării sale, expuind-o la vindicta turcească. GHICA, la CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.