violare sf [At: HELIADE, O. I, 230 / P: vi-o~ / Pl: ~lări / E: viola] 1 Nerespectare a unei legi, a unei convenții, a unui drept, a unui angajament etc. Si: (asr) viol¹ (3), (înv) violație (2). 2 (Asr) Ofensă adusă de cineva unui suveran, considerată de lege drept crimă. 3 Acționare prin violență, încălcând legalitatea, pentru a intra undeva Si: (înv) violație (3). 4 Deschidere a ceva prin abuz sau cu intenții frauduloase Si: (înv) violație (4). 5 Tratare a ceva considerat intangibil sau sacru fără respectul cuvenit Si: pângărire, profanare, violație (5). 6 (Jur) Infracțiune care constă în pătrundere forțată undeva, în deschiderea ilegală și abuzivă a unei corespondențe, a unor documente, în profanarea unui lucru sau a unui loc considerat intangibil etc. Si: (înv) violație (6). 7 Comitere a unui viol¹ (1) Si: batjocorire (3), necinstire, siluire, (rar) violentare (3), (înv) silnicie, violație (7). 8 Viol¹ (1).

violare s.f. Faptul de a viola; pîngărire, siluire. • sil. vi-o-. pl. -ări. /v. viola.

VIOLARE, violări, s. f. Acțiunea de a viola... 1 Încălcare. Prin violarea alegerilor nu mai este control, nu mai este putere legislativă, nu mai este constituție. BOLINTINEANU, O. 257. 2. Pătrundere cu forța într-un anumit loc.Siluire a unei femei; viol.

VIOLARE s.f. Acțiunea de a viola și rezultatul ei; forțare; încălcare, profanare; siluire, pîngărire. [Pron. vi-o-. / < viola].

violare f. acțiunea de a viola o promisiune sau o lege, de a călca un drept, de a profana cele sacre.

violațiune sf vz violație

*violațiúne f. (lat. violátio, -ónis). Acțiunea de a viola. – Și -áție, dar ob. -áre.

violare (desp. vi-o-) s. f., g.-d. art. violării; pl. violări

violare (vi-o-) s. f., g.-d. art. violării; pl. violări

violare s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violării; pl. violări

VIOLARE s. 1. batjocorire, necinstire, siluire, viol, (înv.) silă, (fig.) pângărire. (~ unei femei.) 2. forțare, spargere, stricare. (~ unei încuietori.) 3. v. profanare. 4. v. încălcare.

VIOLARE s. 1. batjocorire, necinstire, siluire, viol, (înv.) silă, (fig.) pîngărire. (~ unei femei.) 2. forțare, spargere, stricare. (~ unei încuietori.) 3. batjocorire, necinstire, pîngărire, profanare, sacrilegiu, spurcare, (înv. și pop.) prihănire. (~ unui loc considerat sfînt.) 4. călcare, încălcare, nesocotire, (pop.) stricare. (~ a legii, a unei înțelegeri.)