VIOLENTARE, violentări, s. f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] – V. violenta.

violentare sf [At: CONSTANTINESCU, S. III, 38 / P: vi-o~ / Pl: ~tări / E: violenta] 1 Determinare a cuiva prin forță să acționeze într-un anumit fel Si: constrângere (1), forțare (1), silire. 2 Manifestare violentă (13). 3 (Spc; rar) Violare (7). 4 (Fig) Intervenție intenționată în realitatea sau în aspectul unui lucru, al unui fapt, al unui fenomen etc.

violentare s.f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. • sil. vi-o-. pl. -ări. /v. violenta.

VIOLENTARE, violentări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a violenta și rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] – V. violenta.

VIOLENTARE, violentări, s. f. Acțiunea de a violenta.

VIOLENTARE s.f. Acțiunea de a violenta și rezultatul ei; silire, siluire, forțare. [Pron. vi-o-. / < violenta].

violentare (desp. vi-o-) s. f., g.-d. art. violentării; pl. violentări

violentare (vi-o-) s. f., g.-d. art. violentării; pl. violentări

violentare s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violentării; pl. violentări

VIOLENTARE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.

violentare s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE.