13 definiții pentru viorist
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIORIST, -Ă, vioriști, -ste, s. m. și f. Violonist (într-o orchestră populară). [Pr.: vi-o-] – Vioară3 + suf. -ist.
VIORIST, -Ă, vioriști, -ste, s. m. și f. Violonist (într-o orchestră populară). [Pr.: vi-o-] – Vioară3 + suf. -ist.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
viorist, ~ă smf [At: GTN (1836), 291/13 / P: vi-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: vioară3 + -ist] (Îvp) 1-2 Violonist (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viorist, -ă s.m., s.f. (muz.) Violonist (într-o orchestră populară). • sil. vi-o-. pl. -iști, -iste. /vioară3 + -ist.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VIORIST, -Ă, vioriști, -ste, s. m. și f. Violonist. Minunat fu însă taraful de lăutari al lui Medelioglu, alcătuit dintr-un muscalagiu, un țambalagiu și trei vioriști. CAMIL PETRESCU, O. I 307. Complicele acestui furt era un tînăr viorist, plin de talent. CARAGIALE, O. II 227.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIORIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care cântă la vioară; violonist. /vioară + suf. ~ist
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
viorist m. violonist (CAR.).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*vioríst, -ă s. (d. vioară). Cîntăreț din vioară.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
viorist (înv., pop.) (desp. vi-o-) s. m., pl. vioriști
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
viorist (înv., pop.) (vi-o-) s. m., pl. vioriști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
viorist s. m. (sil. vi-o-), pl. vioriști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VIORIST s. v. lăutar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VIORIST s. lăutar, scripcar, violonist, (pop.) diblar, (Transilv. și Maram.) ceteraș, (prin Transilv.) highidiș, (prin vestul Transilv.) igreț, (depr.) scîrțac. (E ~ într-un taraf.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
viorist, vioriști s. m. (prst.) sadomasochist, pervers sexual care este satisfăcut numai prin flagelarea sa ori a partenerei sale.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: vi-o-rist
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
viorist, vioriștisubstantiv masculin vioristă, vioristesubstantiv feminin
- 1. Persoană care cântă la vioară; violonist (într-o orchestră populară). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Minunat fu însă taraful de lăutari al lui Medelioglu, alcătuit dintr-un muscalagiu, un țambalagiu și trei vioriști. CAMIL PETRESCU, O. I 307. DLRLC
- Complicele acestui furt era un tînăr viorist, plin de talent. CARAGIALE, O. II 227. DLRLC
-
etimologie:
- Vioară (1.) + -ist. DEX '09 DEX '98 NODEX