VIZUINĂ, vizuini, s. f. 1. Adăpost al unor animale sălbatice; vizunie. ♦ Fig. Ascunzătoare. 2. Fig. Cocioabă, bordei. [Pl. și: vizuine] – Cf. viezure.

vizuină sf [At: TETRAEV. (1574), 212 / V: (îrg) vezunie, viez~, viezunie, vijunie, ~zonie (A: nct), ~zunie (Pl și: vizunie), (reg) bizunie (A și: bizunie), iezuină, iezunie,^[1] vez~, vezurină, viezuime, viezurimă, viezuri~, ~ziună, ~ziune, ~ne, ~uri~ / E: viezure] 1 Loc de adăpost pe care și-l sapă în pământ unele animale sălbatice Si: bârlog (2), (rar) năzuină. 2 (Îrg; pex) Peșteră (care poate fi folosită drept adăpost). 3 (Fig) Ascunzătoare (5). 4 (Fig) Refugiu. 5 (Pan) Adăpost (1). 6 (Pan) Cocioabă (1). 7 (Pan) Locuință.

vizuină s.f. 1 (Loc de) adăpost pe care și-l sapă în pămînt sau și-l amenajează unele animale sălbatice; bîrlog. Te încredințez că mi-ar plăcea să străbat... vizuinile de prin munți, în presupusa dibuire a urșilor (ODOB.). 2 Fig. Ascunzătoare; refugiu. Vizuina neînduplecatului voevod era așezată pe niște colți de stîncă (CAR.). 3 Fig. (fam.) Colibă, bordei; cocioabă. Vizunia nu avea... fereastră, ci numai o răsuflătoare pentru aerisire (CĂL.). • pl. -i, -e. (pop.) vizunie, viezurină s.f. /cf. viezure.

VIZUINĂ, vizuine, s. f. 1. Loc de adăpost pe care și-l sapă în pământ sau și-l amenajează unele animale sălbatice; vizunie. ♦ Fig. Ascunzătoare. 2. Fig. Cocioabă, bordei. – Cf. viezure.

VIZUINĂ, vizuini, s. f. (Și în forma vizunie) 1. Bîrlog pe care și-l sapă animalele în pămînt sau și-l fac într-o scorbură, pentru a le servi de adăpost. Sub o rădăcină... de porumb, la temelia moviliței, era gura vizuinii de șobolani. DUMITRIU, N. 275. Trebuie numai să mormăiască și să intre într-o vizunie și-i adevărat bursuc. SADOVEANU, O. II 356. Ca o fiară rănită de moarte, retrasă în vizuină, sta închisă în camera ei. BART, E. 241. 2. Cocioabă, bojdeucă sau orice adăpost primitiv pentru oameni. Sarbezii și zdrențeroșii negustori de vechituri etalau în deschizătura vizuniilor lor resturi despărecheate și oribile. SADOVEANU, O. VIII 155. Vizuina neînduplecatului voievod era așezată pe niște colți de stîncă. CARAGIALE, O. III 91. – Variantă: vizunie s. f.

VIZUINĂ ~i f. Adăpost subteran, pe care și-l sapă unele animale sălbatice; bârlog. [Sil. -zu-i-] /Din viezure

vizuină f. 1. gaură făcută de viezure; 2. culcuș de fiare. [V. vizunie].

vizuínă, în Ban. vizurínă, în Olt. Trans. vĭezuínă (Cor. și NPl. Ceaur, 20 și 57), în Mold. vizuníe, în nord. și bizuníe, în Munt. și ghizuníe f. (d. viezure, ca fr. tanière, din taisniere, *taxonaria, d. lat. taxus, vĭezure, orĭ ca vsl. bg ĭazvina, d. ĭazvŭ, vĭezure). Ascunzătoarea pe care șĭ-o face o feară în pămînt. Fig. Casă mică și proastă, bordeĭ: ce vizuină! V. chițumie, cicĭoabă, bîrlog, crov.

bizune sf vz vizuină

bizunie sf vz vizuină

ghizuină^[1] sf vz vizuină

jezurină^[1] sf vz vizuină

vezuină sf vz vizuină

vezunie sf vz vizuină

vezurină sf vz vizuină

viezuime sf vz vizuină

viezuină sf vz vizuină

viezunie sf vz vizuină

viezurimă sf vz vizuină

viezurină sf vz vizuină

vijunie sf vz vizuină

viziună sf vz vizuină

viziune² sf vz vizuină

vizonie sf vz vizuină

vizuine sf vz vizuină

vizunie sf vz vizuină

vizurină sf vz vizuină

viezurină s.f. v. vizuină.

vizunie s.f. v. vizuină.

VIZUNIE s. f. v. vizuină.

ghizuníe, V. vizuină.

vĭezuínă, V. vizuină.

vizuină s. f., g.-d. art. vizuinii; pl. vizuini

vizuină s. f., g.-d. art. vizuinii; pl. vizuini

vizuină s. f., g.-d. art. vizuinii; pl. vizuini

vizuină

vizuină, -ni.

VIZUINĂ s. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, (reg.) cobârlău, covru, mișină, vizunie, (prin Ban.) cârtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ unui animal sălbatic.)

VIZUINĂ s. bîrlog, cuib, culcuș, sălaș, (reg.) cobîrlău, covru, mișină, vizunie, (prin Ban.) cîrtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ a unui animal sălbatic.)