VOIEVODAL, -Ă, voievodali, -e, adj. Care aparține voievozilor, privitor la voievozi, din vremea voievozilor, făcut, creat de un voievod. [Var.: voivodal, -ă adj.] – Voievod + suf. -al.

voievodal, ~ă a [At: BACOVIA, O. 135 / V: (înv) voiv~ / S și: voevodal / Pl: ~i, ~e / E: voievod + -al] 1 Care aparține unui voievod (12) Si: (înv) voievodesc (1). 2 Care emană de la un voievod (12) Si: (înv) voievodesc (2). 3 Din vremea voievozilor (12) Si: (înv) voievodesc (3). 4 Creat de un voievod (12) Si: (înv) voievodesc (4). 5 Demn de un voievod (12). 6 Care evocă starea, condiția etc. voievodului (12). 7 (Pex) Care impresionează prin aspect, măreție, prestanță Si: maiestos, măreț.

voievodal, -ă adj. Care aparține voievozilor, privitor la voievozi, din vremea voievozilor; care este făcut, creat de un voievod. Își pusese cușma și mantia voievodală (CA. PETR.). • pl. -i, -e. și (înv.) voivodal, -ă adj. /voievod + -al.

VOIEVODAL, -Ă, voievodali, -e, adj. Care aparține voievozilor, privitor la voievozi, din vremea voievozilor, făcut, creat de un voievod. [Var.: voivodal, -ă, adj.] – Voievod + suf. -al.

VOIEVODAL, -Ă, voievodali, -e, adj. De voievod, ca de voievod, din vremea voievozilor, făcut, creat de un voievod. Înadins își pusese cușma și mantia voievodală. CAMIL PETRESCU, O. II 261. La picioarele unei mănăstiri voievodale, pe cîmp mătăsos, păși înalt și zvelt cel dinții fecior de domn din baladă. C. PETRESCU, C. V. 249.

VOIEVODAL ~ă (~i, ~e) Care ține de voievod; propriu voievodului. /voievod + suf. ~al

*voĭevodál, -ă adj. De voĭevod, de voĭevozie.

VOIVODAL, -Ă adj. v. voievodal.

voivodal, ~ă a vz voievodal

voivodal, -ă adj. v. voievodal.

VOIVODAL, -Ă, adj. V. voievodal.

voievodal adj. m., pl. voievodali; f. voievodală, pl. voievodale

voievodal adj. m., pl. voievodali; f. voievodală, pl. voievodale

voievodal adj. m., pl. voievodali; f. sg. voievodală, pl. voievodale

VOIEVODAL adj. v. domnesc.

VOIEVODAL adj. domnesc, (înv.) gospod, stăpînesc, vlădicesc. (Palatul ~; sceptru ~.)