opțiuni
  • info

11 definiții pentru vomă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).

VOMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv).

vomă sf [At: DN2 / Pl: ~me / E: pvb voma] 1 Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali Si: vărsare (22), vomare, vomat1, vomisment (1), vomitare, vomitat1, (pop) borâre, borât1, vărsat1 (9), (reg) vomut, (îrg) vomătură (1). 2 Materie vomitată Si: vomisment (2), (îrg) vomătură (2), (pop) borâtură (1).

vomă s.f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului (și al intestinului subțire), provocată de mișcări antiperistaltice ale stomacului (și ale intestinului subțire) și de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomisment. • pl. -e. /de la voma.

VOMĂ s.f. Vomitare. [< voma].

VOMĂ s. f. vomitare. (< voma)

VOMĂ ~e f. Expulzare pe gură a conținutului stomacal. /v. a voma

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vomă s. f., g.-d. art. vomei; pl. vome

vomă s. f., g.-d. art. vomei; pl. vome

vomă s. f., g.-d. art. vomei; pl. vome

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VOMĂ s. 1. v. vomitare. 2. vărsătură, vomare, (pop.) borâtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borâtură.

VOMĂ s. (MED.) 1. debordare, vărsare, vomare, vomitare, (livr.) vomisment, (pop.) borîre, borît. (~ băuturii.) 2. vărsătură, vomare, (pop.) borîtură. (~e repetate din cauza indigestiei.) 3. (concr.) vărsătură, (rar) vomătură, (pop.) borîtură.

Intrare: vomă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vomă
  • voma
plural
  • vome
  • vomele
genitiv-dativ singular
  • vome
  • vomei
plural
  • vome
  • vomelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vomă, vomesubstantiv feminin

  • 1. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: vomitare
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.