VREMELNICESC, -EASCĂ, vremelnicești, adj. (Înv.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. -esc.

vremelnicesc, ~cească a [At: (a. 1814) TDRG / Pl: ~ești / E: vremelnic + -esc] (Înv) Vremelnic (1).

vremelnicesc, -ească adj. (arh.) Vremelnic. Pe urmă, deasupra ministerului, amfăcut, în locul domnitorului, un guvern vremelnicesc (CA. PETR). • pl. -ești. /vremelnic + -esc.

VREMELNICESC, -EASCĂ, vremelnicești, adj. (Înv. și arh.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. -esc.

VREMELNICESC, -EASCĂ, vremelnicești, adj. (Învechit și arhaizant) Vremelnic. Pe urmă, deasupra ministerului am făcut, în locul domnitorului, un guvern vremelnicesc. CAMIL PETRESCU, O. II 322.

vremelnic, ~ă a [At: (a. 1648) NĂSTUREL, GCR I, 131, ap. TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: vreme + -elnic] 1 De scurtă durată Si: efemer (3), temporar, trecător, (înv)vremelnicesc. 2 Instabil. 3 (Spc) Care are o viață efemeră (1).

vremelnic, -ă adj. 1 Care este de scurtă durată; care există, durează sau este destinat să existe, să dureze numai un anumit timp; instabil, inconstant; provizoriu, temporar, trecător; efemer; (arh.) vremelnicesc. Mă uitam în toate părțile, ca să fac mai de aproape cunoștință cu locul hărăzit mie de întîmplare pentru vremelnicul meu popas (HOG.). ◊ (adv.) S-o adăpostească vremelnic în casa lui din Dealul Spirii? (VIN.). ♦ (adv.) Pentru o scurtă perioadă de timp sau pe un timp limitat. Și-au părăsit vremelnic locuințele. 2 (înv.) Timpuriu. Moartea cea vremelnică (MIN.). 3 (despre oameni) Care are o existență scurtă, efemeră; care se află într-o anumită stare, situație etc. un timp oarecare; care exercită o anumită activitate un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit (cu cineva stabil). De cînd te-ai murdărit pe degete cu lut, Vremelnic și plăpînd tu m-ai făcut (ARGH.). • pl. -ci, -ce. /vreme + -elnic.

vremélnic, -ă adj. (vsl. vrĭemenĭnŭ cu sufixu -ic). Temporar, pe cîtva timp. Adv. A trăit vremelnic în străinătate. – Maĭ rar și -icesc (adj.)

vremelnicesc (înv.) adj. m., f. vremelnicească; pl. m. și f. vremelnicești

vremelnicesc (înv.) adj. m., f. vremelnicească; pl. m. și f. vremelnicești

vremelnicesc adj. m., f. vremelnicească; pl. m. și f. vremelnicești

VREMELNICESC adj. v. efemer, pieritor, provizoriu, schimbator, temporar, trecător, vremelnic.

vremelnicesc adj.v. EFEMER. PIERITOR. PROVIZORIU. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC.