7 definiții pentru vremuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VREMUȚĂ, vremuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vreme (II). – Vreme + suf. -uță.
VREMUȚĂ, vremuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vreme (II). – Vreme + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vremuță sf [At: DL / Pl: ~țe / E: vreme + -uță] 1-2 (Șhp) Vreme (121) (frumoasă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vremuță s.f. (pop.) Dim. al lui vreme. • pl. -e. /vreme + -uță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VREMUȚĂ, vremuțe, s. f. (Popular) Diminutiv al lui vreme (II). Cînd a fi vremuța bună, Le-a purta [florile] puiu-n cunună. ȘEZ. I 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vremuță (pop.) s. f., g.-d. art. vremuței; pl. vremuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vremuță (pop.) s. f., g.-d. art. vremuței; pl. vremuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vremuță s. f., g.-d. art. vremuței; pl. vremuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: vremuță
vremuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
vremuță, vremuțesubstantiv feminin
-
- Cînd a fi vremuța bună, Le-a purta [florile] puiu-n cunună. ȘEZ. I 15. DLRLC
-
etimologie:
- Vreme + -uță. DEX '98 DEX '09