VĂDUVIȚĂ, văduvițe, s. f. (Rar) 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -iță.

văduviță sf [At: PSALT. 126 / V: (îvr) ved~ / Pl: ~țe / E: văduvă + -iță] 1-2 (Șhp) Văduvă (1) (tânără) Si: văduvioară (1-2), (reg) văduvișcă (1-2). 3 (Iht) Pește teleostean asemănător cu crapul, dar cu capul mai mic, cu botul prelung, cu corpul lung de 30-40 cm și cu partea dorsală de culoare neagră-albăstruie sau verzuie, apreciat pentru carnea lui Si: văduvioară (4), (reg) odoviță (Leuciscus idus). 4-5 (Bot; înv) Mușcatul-dracului (Scabiosa columbaria și lucida).

văduviță s.f. 1 Văduvă. 2 (iht.) Văduvioară (Leuciscus idus). • pl. -e. /văduvă + -iță.

VĂDUVIȚĂ, văduvițe, s. f. 1. Văduvioară (1). 2. (Iht.) Văduvioară (2). – Văduvă + suf. -ioară.

VĂDUVIȚĂ, văduvițe, s. f. 1. Văduvioară (1). M-am înamorat de-o văduviță. ALECSANDRI, T. 112. Aice locuiește o văduviță. NEGRUZZI, S. I 322. E Novac, Baba Novac, Cu nepotul său Ioviță, Fecioraș de văduviță. PĂSCULESCU, L. P. 256. 2. (Iht.) Văduvioară (2).

văduviță f. pește gras, cu carnea foarte gustoasă, crește peste un kgr. și poate ajunge la 60 cm lungime (Idus melanotus).

văduvíță f., pl. e (d. văduvă). Un mic pește de rîŭ (leviscus virga).

veduviță sf vz văduviță

văduviță (rar) s. f., g.-d. art. văduviței; pl. văduvițe

văduviță (rar) s. f., g.-d. art. văduviței; pl. văduvițe

văduviță s. f., g.-d. art. văduviței; pl. văduvițe

VĂDUVIȚĂ s. 1. v. văduvioară. 2. (IHT.; Leuciscus idus) văduvioară.

VĂDUVIȚĂ s. 1. văduvioară. (O ~ încă tînără.) 2. (IHT.; Leuciscus idus) văduvioară.