11 definiții pentru văierare
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VĂIERARE, văierări, s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera.
văierare sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 205v/28 / V: (înv) voi~ / Pl: ~rări / E: văiera] (Îrg) 1-2 Văitare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văierare s.f. (înv., reg.) Faptul de a se văiera; vaiet, văitare. • pl. -ări. /v. văiera.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VĂIERARE, văierări, s. f. (Reg.) Faptul de a se văiera; vaiet. [Pr.: vă-ie-] – V. văiera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VĂIERARE, văierări, s. f. Acțiunea de a se văiera; strigăt de durere, vaiet. S-aud văierări și zăngăt pe-aproape de arme. COȘBUC, AE. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
voierare sf vz văierare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
văierare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierării; pl. văierări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
văierare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. văierării; pl. văierări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
văierare s. f., g.-d. art. văierării; pl. văierări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VĂIERARE s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
văierare s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: vă-ie-ra-re
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
văierare, văierărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a se văiera. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vaiet
- S-aud văierări și zăngăt pe-aproape de arme. COȘBUC, AE. 36. DLRLC
-
etimologie:
- văiera DEX '98 DEX '09