14 definiții pentru vătămare
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VĂTĂMARE, vătămări, s. f. Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. – V. vătăma.
vătămare sf [At: CORESI, EV. 350 / Pl: ~mări / E: vătăma] 1 Afectare a sănătății, a integrității corporale (prin producere de boli, răniri etc.) Si: (pop) vătămătură (1), (reg) vătăm (1). 2 (Jur) ~ corporală (sau, înv, trupească) Infracțiune care constă într-o atingere adusă integrității corporale sau sănătății unei persoane. 3 (Înv; fig; determinat prin „sufletească”) Pervertire. 4 (Reg; ccr) Hernie (2). 5 (Fig) Neplăcere. 6 (Fig) Necaz. 7 (Fig) Daună materială pricinuită cuiva Si: (îvr) vătămătură (10). 8 (Fig) Prejudiciu moral Si: (îvr) vătămătură (11). 9 Încălcare a unor norme, a unor precepte, a unor reguli consimțite. 10 Deteriorare (cauzată unor bunuri materiale, unor obiecte etc.).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vătămare s.f. (pop.) 1 Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. ◊ Fig. Era imposibil să nu lase în organismul nostru social... scrînteli grave, vătămări (VLAH.). 2 Fig. Neplăcere, neajuns, necaz sau pagubă, daună materială pricinuită cuiva. Plătiți ouăle și găinile, nu faceți nici o vătămare nimănui (SADOV.). ♦ Atingere, știrbire adusă onoarei, prestigiului, intereselor etc. cuiva. Prezența șefilor militari turci alături cu domnii țării aducea cea mai mare vătămare autorității domnești (GHICA). 3 Stricăciune, deteriorare, avariere a unor bunuri, obiecte etc. A știut să-și strîngă grînele fără vătămare (DAIC.). • pl. -ări. /v. vătăma.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VĂTĂMARE, vătămări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. – V. vătăma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VĂTĂMARE, vătămări, s. f. (Popular) Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. 1. Rănire, rană; lovire, lovitură; îmbolnăvire, boală; fig. cauzare a unui neajuns, a unui rău. Copila... să se curățească de fapt, de dat, de pîră... de vătămare. ALECSANDRI, T. 979. Trăgeau neîncetat asupra creștinilor cu mare vătămare a tuturor. BĂLCESCU, O. II 129. Luînd o săgeată au tras asupra lui Robinson, dar nu i-au pricinuit nici o vătămare. DRĂGHICI, R. 168. 2. Pagubă, stricăciune.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vătămare f. acțiunea de a vătăma și rezultatul ei: 1. leziune; 2. fig. prejudiciu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vătămáre f. Acțiunea de a vătăma. Fig. Vătămarea intereselor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vătămare s. f., g.-d. art. vătămării; pl. vătămări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vătămare s. f., g.-d. art. vătămării; pl. vătămări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vătămare s. f., g.-d. art. vătămării; pl. vătămări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VĂTĂMARE s. 1. (înv. și reg.) stricăciune. (~ corporală.) 2. (livr.) lezare. (~ intereselor cuiva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VĂTĂMARE s. v. afecțiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rănire, stricare, stricăciune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VĂTĂMARE s. 1. (înv. și reg.) stricăciune. (~ corporală.) 2. (livr.) lezare. (~ intereselor cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vătămare s. v. AFECȚIUNE. AVARIERE. BOALĂ. DAUNĂ. DETERIORARE. HERNIE. MALADIE. PAGUBĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. RĂNIRE. STRICARE. STRICĂCIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vătămare, vătămărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) vătăma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Rănire, rană; lovire, lovitură; îmbolnăvire, boală; DLRLC
- Copila... să se curățească de fapt, de dat, de pîră... de vătămare. ALECSANDRI, T. 979. DLRLC
- Trăgeau neîncetat asupra creștinilor cu mare vătămare a tuturor. BĂLCESCU, O. II 129. DLRLC
- Luînd o săgeată au tras asupra lui Robinson, dar nu i-au pricinuit nici o vătămare. DRĂGHICI, R. 168. DLRLC
- 1.1.1. Cauzare a unui neajuns, a unui rău. DLRLC
-
- 1.2. Pagubă, stricăciune. DLRLCsinonime: pagubă stricăciune
-
etimologie:
- vătăma DEX '98 DEX '09