ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog².

zălogi vt [At: URECHE, L. 114 / V: (pop) zal~, zol~, (înv) ~oji, ~oja, jeloji, (reg) zeloci, jăl~ / Pzi: ~ogesc / E: zălog] 1-2 (Îvp; c. i. obiecte sau bunuri imobile) A amaneta (sau a ipoteca). 3 (C. i. persoane) A sechestra. 4 (Îvr; c. i. o locuință) A închiria.

zălogi vb. IV. tr. (pop.) 1 (compl. indică obiecte sau bunuri imobile) A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, garanție; a amaneta; a ipoteca. Acel pămînt al lui Mitrea e zălogit la boier (SADOV.). 2 (compl. indică persoane) Areține, a opri ca gaj, ca ostatic; a sechestra. Să mă zălogească pentru o sută de galbini (SADOV.). • prez.ind. -esc. și zăloji vb. IV. /zălog + -i.

ZĂLOGI (-ogesc) vb. tr. 1 = AMANETA: împrumutătorul poate să zălogească și el zălogul datornicului său la al său împrumutător (LEG.-CAR.) ¶ 2 ‡A lua amanet [zălog].

ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog².

ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. (Cu privire la obiecte) A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție; a amaneta, a gaja (sau a opri ca amanet). Vezi cîți datornici și-au zălogit vitele la bancă. VORNIC, P. 174. Oamenii își zălogeau glia, vitele, sumanele – cînd nevoia îi pișcă prea tare. CAMILAR, N. I 332. Șapte mori... Pe toate le-au zălogit. SEVASTOS, C. 160. ♦ Fig. A tocmi, a angaja. Una cîte una, femeile veneau la Raveica să-și zălogească brațele, pe oricît, numai să nu li se usuce de foame pruncii. CAMILAR, N. I 333. 2. (Cu privire la persoane) A da (rar, a reține) ca gaj, ca garant, ca ostatic. M-am tocmit cu alt priceput ca să-i spun ceva care să-i placă, și dacă nu i-a plăcea, să mă zălogească pentru o sută de galbeni. SADOVEANU, D. P. 156.

ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) 1. A amaneta un obiect. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog.

A ZĂLOGI ~esc tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reține în calitate de ostatic. /Din zălog

zălogì v. a pune zălog, a amaneta.

zalogi sn vz zălogi

zăloja v vz zălogi

zăloji v vz zălogi

zeloci vt vz zălogi

zologi v vz zălogi

zăloji vb. IV. v. zălogi.

zălogésc și (vechĭ) -jésc v. tr. (d. zălog; vsl. založiti, a amaneta. V. oblojesc). Amanetez, pun zălog. Primesc ca zalog (Vechĭ).

zălogi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogesc, 3 sg. zălogește, imperf. 1 zălogeam; conj. prez. 1 sg. să zălogesc, 3 să zălogească

zălogi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogesc, imperf. 3 sg. zălogea conj. prez. 3 să zălogească

zălogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogesc, imperf. 3 sg. zălogea; conj. prez. 3 sg. și pl. zălogească

ZĂLOGI vb. v. amaneta.

zălogi vb. v. AMANETA.