ZĂPÂRSTEA, zăpârstea, s. m. și f. (Reg.) Ultimul născut (într-o familie); prâslea, mezin. – Et. nec.

ZĂPÂRSTEA s. m. art. (Reg.) Ultimul născut (într-o familie); prâslea, mezin. – Et. nec.

zapâște sms vz zăpârste

zăpârste sms [At: LM / V: ~rște, ~rță² sfs, zapâște / E: ns cf bg запарсте] 1 (Olt; Trs; mai ales art.) Ultimul născut dintr-o familie Si: mezin, (pop) prâslea. 2 (Reg) Ființă slab dezvoltată. 3 (Reg; art.) Om fară însemnătate. 4 (Reg; euf; art.) Diavol (1).

zăpârște sms vz zăpârste

zăpâște sms vz zăpârste

zăpîrstea s.m. art. (reg.) 1 Ultimul născut (într-o familie); prîslea, mezin. 2 Ființă mică, slabă și prost dezvoltată. • /cf. bg. запъртък.

ZĂPÎRSTEA s. m. art. (Regional) Ultimul născut (într-o familie); mezin, prîslea. Lăsa pe cel mijlociu să-și urmeze chemarea – să scrie versuri, nuvele, piese de teatru, romane... iar pe cel mai mic, pe zăpîrstea... de el nu se despărțea. MACEDONSKI, O. III 23.

ZĂPÎRSTEA s. m. (Reg.) Ultimul născut (într-o familie); prîslea, mezin.

zăpârste m. copilul cel din urmă născut. [Cf. prăslea].

!zăpârstea (reg.) s. m. și f., g.-d. art. lui zăpârstea; pl. zăpârstea

zăpârstea (reg.) s. m. și f., g.-d. lui zăpârstea; pl. zăpârstea

zăpârstea s. m. art.

ZĂPÎRSTE s. m. (Trans., Olt.) 1. Mezin, prîslea. 2. (Peior.) Pitic, pigmeu. (din sb. zaprtak)

ZĂPÂRSTEA s. art. v. mezin, prâslea.

zăpîrstea s. art. v. MEZIN. PRÎSLEA.