ZAHAROZĂ s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză, cu gust dulce, solubilă în apă și cu mare valoare nutritivă. – Din fr. saccharose.

zaharoză sf [At: CADE / Pl: ~ze / S și: (rar) sa~ / E: fr saccharose după zahăr] Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză, cu gust dulce, solubilă în apă și cu mare valoare nutritivă Si: sucroză.

zaharoză s.f Dizaharidă foarte răspîndită în natură, găsindu-se aproape în toate plantele, în cantități mari în special în trestia-de-zahăr, în sfecla de zahăr și în sucul florilor, substanță cristalină, solubilă în apă, cu gust dulce, cu mare valoare nutritivă și total asimilabilă de organismul animal, care, prin hidroliză, se transformă în glucoză și fructoză; sucroză, zahăr. pl. -e. /<fr. saccharose.

*ZAHAROZĂ, SAHAROZĂ sf. Zahăr din trestie sau din sfeclă, sau ori-ce alt fel de zahăr, care are aceeași compoziție și aceleași proprietăți [fr. saccharose].

*ZAHAROZĂ, SAHAROZĂ sf. 🔬 Zahăr din trestie sau din sfeclă, sau ori-ce alt fel de zahăr, care are aceeași compoziție și aceleași proprietăți [fr. saccharose].

ZAHAROZĂ, zaharoze, s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de fructoză cu o moleculă de glucoză, cu gust dulce, solubilă în apă și cu mare valoare nutritivă. – Din fr. saccharose.

ZAHAROZĂ s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză, cu gust dulce și cu mare valoare nutritivă; zahăr (1).

ZAHAROZĂ s. f. Substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de glucoză cu o moleculă de fructoză, cu gust dulce și cu mare valoare nutritivă; zahăr (1). – Fr. saccharose.

ZAHAROZĂ s.f. Substanță cristalizată albă, dulce, care se extrage mai ales din trestia de zahăr și din sfeclă; sucroză; zahăr. [< fr. saccharose].

ZAHAROZĂ s. f. substanță cristalizată, albă, dulce, din fructoză și glucoză, care se găsește în tulpina, rădăcina și fructele unor plante. (< fr. saccharose)

ZAHAROZĂ f. Substanță dulce obținută din unele plante. /<fr. saccharose

saharoză sf vz zaharoză

* saharóză f., pl. e (lat. sáccharum, zahăr). Chim. Orĭ-ce substanță analoagă zahăruluĭ și maĭ ales un corp compus solid dulce care se se scoate din trestia de zahăr și din sfeclă. Se topește la 160° și foarte solubilă în apă. Încălzită la 200° se preface în caramel, cu care se vopsesc licorurile.

zaharoză s. f., g.-d. art. zaharozei

zaharoză s. f., g.-d. art. zaharozei

zaharoză s. f., g.-d. art. zaharozei; pl. zaharoze

ZAHAROZĂ s. v. zahăr.

ZAHAROZĂ s. zahăr, (Transilv., Maram. și Ban.) miere. (~ constituie un aliment de bază al omului.)