16 definiții pentru zbârcitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRCITURĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură.

zbârcitu sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zbârci3 + -itură] 1 Încrețitură (a pielii) Si: creț (17), cută (4), dungă (9), încrețitură, rid1, (îrg) zbârceală, zbârci1, (reg) ranț (1), zbârciogeală (2), (îvr) zbârceață, (fam) boțitură (4), brazdă (14). 2 (Dep) Om bătrân.

ZBÂRCITURĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură.

ZBÂRCITURĂ ~i f. mai ales la pl. Încrețitură a pielii (mai ales pe față); rid; cută; creț, dungă. /a se zbârci + suf. ~tură

zbîrcitu s.f. Încrețitură a pielii, mai ales pe față sau pe mîini; rid, cută; (înv., reg.) zbîrceală, (reg.) zbîrci. Autoritatea venea de la numărul anilor și al zbîrciturilor (ARGH.). • pl. -i. /zbîrci2 + -tură.

ZBÎRCITURĂ, zbîrcituri, s. f. încrețitură a pielii de pe față și de pe mîini (de obicei la oamenii în vîrstă); cută, creț. Puțin îmbătrînit, cu zbîrcituri la coada ochilor. BASSARABESCU, S. N. 54. Fruntea, fără nici o zbîrcitură, arăta că pentru el viața n-avusese zile negre. NEGRUZZI, S. I 58. ♦ Încrețitură formată pe coaja unui fruct care începe să se usuce. Măr plin de zbîrcituri.

ZBÎRCITURĂ, zbîrcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); rid, cută, creț. – Din zbîrci1 + suf. -(i)tură.

sbârcitură f. 1. îndoitura pielii pe față și pe mâini; 2. prin analogie: sbârciturile unei pânze.

zbîrcitúră f., pl. ĭ (d. zbîrcit). Îndoitură pe o suprafață: zbîrciturile uneĭ fețe îmbătrînite. Fig. Iron. Om zbîrcit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbârcitu s. f., g.-d. art. zbârciturii; pl. zbârcituri

zbârcitu s. f., g.-d. art. zbărciturii; pl. zbărcituri

zbârcitu s. f., g.-d. art. zbârciturii; pl. zbârcituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBÂRCITU s. v. rid.

ZBÎRCITU s. creț, cută, dungă, încrețitură, rid, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (Față plină de ~i.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBÎRCITURĂ, zbîrcituri, s. f. ~; (Peior.) Persoană decrepită și bolnăvicioasă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zbârcitură, zbârcituri, (zvârc, vârc), s.f. – Rid, cută, încrețitură a pielii (ALRRM, 1969: 57). – Din zbârci2 + suf. -tură (DLRM, DEX, MDA).

Intrare: zbârcitură
zbârcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârcitu
  • zbârcitura
plural
  • zbârcituri
  • zbârciturile
genitiv-dativ singular
  • zbârcituri
  • zbârciturii
plural
  • zbârcituri
  • zbârciturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbârcitu, zbârciturisubstantiv feminin

  • 1. Încrețitură (a pielii). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Puțin îmbătrînit, cu zbîrcituri la coada ochilor. BASSARABESCU, S. N. 54. DLRLC
    • format_quote Fruntea, fără nici o zbîrcitură, arăta că pentru el viața n-avusese zile negre. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
    • format_quote Măr plin de zbârcituri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.