10 definiții pentru zbuciumare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBUCIUMARE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma.
ZBUCIUMARE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zbuciumare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / S și: sbuciumare / Pl: ~mări / E: zbuciuma] 1-4 Zbucium (1-4). 5 (Fig; rar) Luptă (violentă). 6 Zvârcolire (2). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbuciumare s.f. Faptul de a (se) zbuciuma; frămîntare, chin, necaz; agitație, alergătură. Era flămînd, după frămîntările și zbuciumările prin care trecuse (PER.). • pl. -ări. /v. zbuciuma.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBUCIUMARE, zbuciumări, s. f. Faptul de a se zbuciuma. 1. Tulburare, frămîntare; zbucium, necaz. Aflase cîte ceva din zbuciumările lui Codrea. VORNIC, P. 30. Nu voia să arate... cită zbuciumare îi pricinuia drumul acesta la Amara. REBREANU, R. I 165. 2. Agitație, alergătură; zbatere, zvîrcolire. In zbuciumările ei, bolnava avea un fel de țipăt răgușit, stins s Mi-i sete! Mi-i sete! SADOVEANU, O. VIII 30. ◊ Fig. Mult se mira baba... cum de arată ea așa de bine pe lîngă atîta muncă și zbuciumare. SBIERA, P. 213. Valahia obosită de... necurmate zbuciumări. NEGRUZZI, S. I 201.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBUCIUMARE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frămîntare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvîrcolire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zbuciumare s. f., g.-d. art. zbuciumării; pl. zbuciumări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zbuciumare s. f., g.-d. art. zbuciumării; pl. zbuciumări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zbuciumare s. f., g.-d. art. zbuciumării; pl. zbuciumări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZBUCIUMARE s. 1. v. agitație. 2. v. zbucium.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBUCIUMARE s. 1. agitație, clocot, frămîntare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, (rar) zbuciumeală. (~ apelor vijelioase.) 2. chin, frămîntare, zbatere, zbucium, (reg.) marghiol. (O ~ sufletească insuportabilă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zbuciumare, zbuciumărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) zbuciuma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aflase cîte ceva din zbuciumările lui Codrea. VORNIC, P. 30. DLRLC
- Nu voia să arate... cîtă zbuciumare îi pricinuia drumul acesta la Amara. REBREANU, R. I 165. DLRLC
- În zbuciumările ei, bolnava avea un fel de țipăt răgușit, stins: Mi-i sete! Mi-i sete! SADOVEANU, O. VIII 30. DLRLC
- Mult se mira baba... cum de arată ea așa de bine pe lîngă atîta muncă și zbuciumare. SBIERA, P. 213. DLRLC
- Valahia obosită de... necurmate zbuciumări. NEGRUZZI, S. I 201. DLRLC
-
etimologie:
- zbuciuma DEX '98 DEX '09