15 definiții pentru zburdalnic
din care- explicative DEX (8)
 - ortografice DOOM (3)
 - sinonime (4)
 
Explicative DEX
ZBURDALNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic.
ZBURDALNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + suf. -alnic.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de valeriu
 - acțiuni
 
zburdalnic, ~ă a [At: VALIAN, V. / Pl: ~ici, ~ice / E: zburda + -alnic] 1-2 Zvăpăiat (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
zburdalnic, -ă adj. 1 (despre ființe; mai ales despre copii sau despre puii de animale) Care zburdă; care este vioi, neastîmpărat. Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald! (EMIN.). ◊ (adv.) Zburdalnic de pe coastă Gureșe pîraie cad (COȘB.). ◊ Fig. Avea un trandafir alb... în părul de aur răzvrătit în cîrlionți zburdalnici (REBR.). ♦ Fig. (despre stări sufletești, manifestări etc. ale oamenilor) Care este plin de elan, de avînt, de vioiciune; avîntat. Un dor zburdalnic îmi veni să urc la stînă (GAL.). 2 Fig. (despre oameni) Care are preocupări superficiale și caută plăceri ușoare; frivol, ușuratic. Tragedia sufletească a unei domnișoare părăsită de vreun zburdalnic ofițer (PET.). ♦ (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o conduită superficială, frivolă. • pl. -ci, -ce. /zburda + -alnic.
- sursa: DEXI (2007)
 - adăugată de claudiad
 - acțiuni
 
ZBURDALNIC, -Ă, zburdalnici, -e, adj. (Despre animale) Care zburdă. Un țăpușor vesel și zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 103. Se făcuse un cărlănaș zburdalnic, de n-avea astîmpăr. ISPIRESCU, L. 161. Armăsari zburdalnici, ce vesel nechezeau. ALECSANDRI, P. III 199. ♦ (Despre persoane) Nebunatic, zglobiu, vioi, neastîmpărat; p. ext. ușuratic, neserios. Am luat odată parte la niște petreceri de anul nou, cu un tineret zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 430. Eram tineri, zburdalnici, bucuroși de aer liber, de viața ce-o trăiam. ANGHEL-IOSIF, C. L. 46. Era mereu gătită, mereu voioasă, aproape zburdalnică, doritoare de petreceri. SLAVICI, O. II 148. Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald. EMINESCU, O. I 91. ◊ (Adverbial) Și zburdalnic, de pe coaste, Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261. ♦ Fig. (Despre manifestări ale omului, stări sufletești etc.) Plin de avînt, de vioiciune, de voioșie. Un dor zburdalnic îmi veni să urc la stină. GALACTION, O. I 63. De mult încă îi păruse că aude așa, din cînd în cînd, cimpoi și ceteră și fluier și chiote zburdalnice. SLAVICI, O. I 215. Mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile, în zburdalnica vîrstă a tinereții. CREANGĂ, A. 117.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
ZBURDALNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastîmpărat, vioi, nebunatic; p. ext. ușuratic, neserios. ♦ Fig. (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avînt, de voioșie, de vioiciune. – Din zburda + suf. -al-nic.
- sursa: DLRM (1958)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
ZBURDALNIC ~că (~ci, ~ce) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zbanghiu; zvăpăiat; vânturat. /a zburda + suf. ~alnic
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
zburdálnic, -ă adj. (d. zburd). Căruĭa-ĭ place să zburde: cal zburdalnic. Fig. Zglobiŭ, nebunatic, neastîmpărat: copil zburdalnic. – Și -átic (Al., în rimă cu sălbatic).
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
sburdalnic a. 1. neastâmpărat, nebunatic; 2. ușurel la minte.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
zburdalnic adj. m., pl. zburdalnici; f. zburdalnică, pl. zburdalnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de Rodica_rk
 - acțiuni
 
zburdalnic adj. m., pl. zburdalnici; f. zburdalnică, pl. zburdalnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
zburdalnic adj. m., pl. zburdalnici; f. sg. zburdalnică, pl. zburdalnice
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
ZBURDALNIC adj. v. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, vânturatic, zvântorat, zvânturatic.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
ZBURDALNIC adj. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
ZBURDALNIC adj. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de cata
 - acțiuni
 
zburdalnic adj. v. FLUȘTURATIC. FLUTURATIC. FRIVOL. NESERIOS. UȘURATIC. VÎNTURATIC. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de cata
 - acțiuni
 
|    adjectiv (A10)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  zburdalnic, zburdalnicăadjectiv  
 -  1. (Despre animale) Care zburdă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-  Un țăpușor vesel și zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 103. DLRLC
 -  Se făcuse un cărlănaș zburdalnic, de n-avea astîmpăr. ISPIRESCU, L. 161. DLRLC
 -  Armăsari zburdalnici, ce vesel nechezeau. ALECSANDRI, P. III 199. DLRLC
 
 -  
 -  2. (Despre oameni) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr. DEX '09 DLRLC NODEX
-  Am luat odată parte la niște petreceri de anul nou, cu un tineret zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 430. DLRLC
 -  Eram tineri, zburdalnici, bucuroși de aer liber, de viața ce-o trăiam. ANGHEL-IOSIF, C. L. 46. DLRLC
 -  Era mereu gătită, mereu voioasă, aproape zburdalnică, doritoare de petreceri. SLAVICI, O. II 148. DLRLC
 -  Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
 -  Și zburdalnic, de pe coaste, Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261. DLRLC
 
-  2.2. (Despre stări sufletești sau manifestări) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: avântat
-  Un dor zburdalnic îmi veni să urc la stînă. GALACTION, O. I 63. DLRLC
 -  De mult încă îi păruse că aude așa, din cînd în cînd, cimpoi și ceteră și fluier și chiote zburdalnice. SLAVICI, O. I 215. DLRLC
 -  Mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile, în zburdalnica vîrstă a tinereții. CREANGĂ, A. 117. DLRLC
 
 -  
 
 -  
 
etimologie:
-  Zburda + -alnic. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.