zbârcit, ~ă [At: LB / S și: sb~ / Pl: ~iți, ~e / E: zbârci³] 1-2 smf, a (D. piele; pex; d. om sau d. părți ale corpului său) (Persoană) care prezintă riduri Si: creț (11), cutat (3), încrețit, ridat, (pop) pomăit, (reg) pomisit, pomit, (îvr) zbârcios (1-2), (fam) boțit (2), brăzdat (3), smochinit (reg), zgurit (4). 3 sm (Pop; dep; d. bătrâni; îe) A fi un cheag ~ A fi fără importanță.

zbîrcit, -ă adj. (despre piele, ext., despre oameni sau despre părți ale corpului) Care are zbîrcituri, cute, riduri. Era o bătrînică cu obrajii zbîrciți și căzuți (AGÂR.). ◊ Expr. (fam.) A fi cheag zbîrcit, se spune despre un om bătrîn, lipsit de puteri. ◊ Analog. Strugurii erau cam zbîrciți. • pl. -ți, -te. /v. zbîrci².

ZBÎRCIT, -Ă, zbîrciți, -te, adj. Care prezintă zbîrcituri, cute; încrețit. E slab și zbîrcit țîrcovnicul. STANCU, D. 281. Are capul ca o portocală zbîrcită. PAS, Z. I 143. O! dezmiardă pîn’ ești jună ca lumina cea din soare... Pin’ nu-i fața mea zbîrcită, pîn’ nu-i inima bătrînă. EMINESCU, O. I 42.

ZBÎRCIT, -Ă, zbîrciți, -te, adj. Care prezintă zbîrcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbîrci¹.

ZBÂRCIT adj. 1. v. ridat. 2. (pop.) pomăit. (Om ~.)

ZBÎRCIT adj. 1. creț, cutat, încrețit, ridat, (fam.) smochinit, (fig.) boțit, brăzdat. (Un obraz tare ~.) 2. (pop.) pomăit. (Om ~.)

zbârcít, -ă, zbârciți, -te, adj. Cu riduri; încrețit. – Din zbârci² (MDA).

zbârcit, -ă, zbârciți, -te, adj. – Cu riduri; încrețit. – Din zbârci² (MDA).