ZDRAVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĭnŭ.

zdravăn, ~ă [At: NEAGOE, ÎNV. 194/2 / V: (înv) zr~, (reg) ~van, ~ven, ~vân, zdrea~, str~, stravân, (îvr) zdravin / S și: sdravăn / Pl: ~veni, ~vene / E: vsl здравєнъ (< съдравьнъ)] 1 a (D. oameni sau, rar, d. alte ființe; pex; d. corpul lor sau d. părți ale corpului lor) Care nu este atins de nici o boală sau infirmitate Si: intact, întreg, neatins, nevătămat (1), sănătos (1), teafăr, (liv) valid, (pop) nestricat, (îrg) nebântuit, (reg) neted (1). 2 a (D. oameni; de obicei, cu determinările „la cap”, „la minte”; pex d. minte, rațiune etc.) Care reacționează normal Si: intact, întreg, sănătos, teafăr, (pop) nestricat. 3 a (D. ființe, mai ales d. oameni; pex d. părți ale corpului lor) Care are o constituție fizică solidă și (o mare) putere fizică Si: legat, masiv, puternic, robust, solid², tare, vânjos, viguros, voinic, (pfm) verde, (pop) țeapăn, vânos, vârtos, (îrg) puteros (1), (înv) potent, putincios, spatoș, (reg) pogan, putut. 4 a (Rar; d. oameni) Extraordinar (7). 5 a (D. lucruri) Cu structură solidă, care rezistă la acțiunea unor forțe din afară Si: durabil (4), puternic, rezistent, solid² (1), tare (1), trainic² (1). 6 a (Pex) Care depășește dimensiunile obișnuite Si: mare¹ (1). 7 a Care este în cantitate însemnată Si: abundent, consistent (1), îmbelșugat, mare¹, mult (1). 7^[1] av Din plin Si: mult, vârtos. 8 a Care depășește intensitatea obișnuită Si: bun (4), cumplit (10), grozav (5), mare¹, puternic, sănătos, strașnic (1), tare, (pop) țeapăn, (fam) teribil. 9 av Cu putere Si: bine (32), foarte (4), iute, puternic, tare, voinicește. 10 (Îav) Pe zdreavăn Mult și bine.

zdravăn, -ă adj. 1 (despre oameni, ext., despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Care este robust, voinic, viguros, puternic. Era frînt de oboseală și totuși se simțea mai zdravăn (REBR.). ♦ (înv.; despre oameni) Care este extraordinar. Zdravănă femeie! ce a făcut, ce a dres..., s-a plătit de datorii (CAR.). 2 (despre oameni, ext., despre corpul sau despre părți ale corpului lor) Care este sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat. Se ridica-n picioare bun zdravăn (CAR.). ◊ Expr. A-și băga (sau a-și vîrî, a-și pune, a-și pleca) capul zdravăn sub evanghelie v. evanghelie. ♦ (despre oameni; de obicei determ. prin „la cap”, „la minte”) Care reacționează normal. Nici zdravăn la minte nu era (STANCU). ◊ Ext. (despre minte, rațiune etc.) Are o minte zdravănă. 3 (despre lucruri) Care are o structură solidă; rezistent, durabil. Acolo-s dulapurile cele zdravene (TEOD.). 4 Care este în cantitate însemnată; abundent, consistent. Trage o dușcă zdravănă (REBR.). ♦ (adv.) Din plin, mult. A încărcat carul zdravăn (CR.). 5 Care depășește intensitatea obișnuită; grozav, puternic. Februarie miroase a iarnă zdravănă (PER.). ♦ (adv.) Cu putere, tare. Împingea zdravăn mașina, dar totuși nu reușea s-o clintească din loc. • pl. -eni, -ene. /<sl. veche здравенъ <съдравьнъ.

ZDRAVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mănâncă zdravăn. – Din sl. sŭdravĩnŭ.

ZDRAVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. (Despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Voinic, puternic, vînjos, viguros. Oamenii îl priveau: erazdravăn.Pîrvu,măcar că-l supsese boala. DUMITRIU, N. 89. Omul zdravăn pune umărul și scoate carul din șanț, nu stă să i-l scoată alții. REBREANU, R. I 238. Bre... ian privește, a ridicat copacul subțioară... Zdravăn e, bată-l codru! ALECSANDRI, T. I 448. Ticăitul boier răcnea cît putea, vrînd să se împotrivească; dar ce puteau bătrînele lui mini împotriva acelor patru brațe zdravene care-l trăgeau! NEGRUZZI, S. I 156. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. Apăsa zdravăn fierul în pămînt. DUMITRIU, N. 146. Ține-te zdravăn, stăpîne, că iar am să zbor. CREANGĂ, P. 220. Căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn. EMINESCU, N. 42. 2. Sănătos, teafăr; întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). Las’ că știu eu de cînd e bolnavă... O văzui azi zdravănă pe uliță. DUMITRIU, N. 232. În două săptămîni e zdravăn ca mine și ca dumneata. C. PETRESCU, C. V. 206. Era o idră, adecă o scorpie grozavă, care locuiește în smîrcurile de pe-acolo, de unde iese și nimic nu scapă zdravăn din ce întîlnește în calea ei. ISPIRESCU, U. 34. Grije să n-ai: sînt toți foarte cuminți și zdraveni. CARAGIALE, O. VII 28. De trînteli mii pe jos, Zdravăn n-am nici un os. Cap, picior, mină, cot: Vînătă-s peste tot. TEODORESCU, P. P. 282. Ba nu ți-oi da pe negrul, Cît mi-o fi zdravăn capul. id. ib. 628. ◊ Expr. A nu fi zdravăn (la cap) = a nu fi în toate mințile, a nu fi întreg la minte. Da ce, mă, nu ești zdravăn? Ce să-ți dau eu să mănînci, acum, la miezul nopții? ISPIRESCU, la TDRG. 3. (Pe lîngă nume de obiecte, intensifică diferitele lor calități) Mare, puternic, solid, rezistent. Un om posomorit.. i-a tras o palmă zdravănă. GALACTION, O. I 87. Închisei și înțepenii ușa pe dinlăuntru cu un par zdravăn. HOGAȘ, U. N. 86. Porunci să facă un foc zdravăn și... puseră căldarea cu laptele pe foc. RETEGANUL, P. III 24. Cumpără două belciuge și un lăcătoi zdravăn. CREANGĂ, P. 321. Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani în rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume. ALECSANDRI, P. III 238. (Adverbial) Mult, din plin. Îl îndeamnă gînduri absurde: să intre într-un restaurant, să se așeze la masă, să mănînce zdravăn și pe urmă să spună că a uitat punga acasă. C. PETRESCU, C. V. 136. Radu mănîncă zdravăn, nu se încurcă, iar mă-sa se-ngrașă privindu-l. VLAHUȚĂ, O. A. I 88. Aho! car nebun, aho! Cînd te-oi încărca zdravăn cu saci de la moară ori cu fin din țarină, atunci să mergi așa. CREANGĂ, P. 41. – Variantă: zdreavăn, -ă (ALECSANDRI, T. 656) adj.

ZDRAVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vînjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește. 2. Sănătos, teafăr; întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). ◊ Expr. A nu fi zdravăn (la cap) = a fi zmintit^[1], nebun. 3. Mare, tare, solid. Înțepenii ușa pe dinlăuntru cu un par zdravăn (HOGAȘ). ♦ (Adverbial) Din plin, mult. – Slav (v. sl. sŭdravĩnŭ).^[1]

ZDRAVĂN¹ adv. 1) Foarte mult. 2) Cu putere; tare. /<sl. sdravin

ZDRAVĂN² ~ănă (~eni, ~ene) 1) Care are o constituție fizică puternică; bine dezvoltat fizicește; robust. 2) Care nu are infirmități (fizice sau psihice): teafăr; întreg; sănătos. 3) (despre obiecte sau corpuri) Care are dimensiuni sau greutate mare. /<sl. sudravinu

zdrávăn, -ă adj., pl. enĭ, ene (vsl. sŭdravĭnŭ, sŭdravŭ, zdravŭ, sănătos, rus. zdrávyĭ, zdoróvyĭ, sîrb. zdrav. V. năzdrăvan). Robust. Teafăr, sănătos (la trup orĭ la minte). Fig. Fam. Mare, țeapăn: zdravăn pahar! Adv. Mult, tare: a bea zdravăn. – Și zdreavăn (Al.), pl. zdrevenĭ, zdrevene. Și stravăn (Bucov.).

stravăn^[1], ~ă a vz zdravăn

stravin, ~ă a vz zdravăn

zdravan, ~ă a vz zdravăn

zdravân, ~ă a vz zdravăn

zdraven, ~ă a vz zdravăn

zdravin, ~ă a vz zdravăn

zdreavăn, ~ă a vz zdravăn

zravăn, ~ă a vz zdravăn

ZDREAVĂN, -Ă adj. v. zdravăn.

sdravăn a. 1. robust; 2. fig. considerabil; o sumă sdravănă; 3. fam. cu mintea întreagă: nu ești sdravăn? [Slav. SŬDRAVINŬ, sănătos]. ║ adv. foarte: horăia sdravăn CR.

strávăn, V. zdravăn.

zdreávăn, V. zdravăn.

zdravăn adj. m., pl. zdraveni; f. zdravănă, pl. zdravene

zdravăn adj. m., pl. zdraveni; f. zdravănă, pl. zdravene

zdravăn adj. m., pl. zdraveni; f. sg. zdravănă, pl. zdravene

zdravăn

ZDRAVĂN adj., adv. 1. adj. v. robust. 2. adj. v. solid. 3. adj. v. voluminos. 4. adj. v. solid. 5. adj. v. teafăr. 6. adj. v. sănătos. 7. adj. grozav, strașnic, teribil, (fam.) sfânt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 8. adj. v. puternic. 9. adv. v. puternic. 10. adj. bun, grozav, strașnic. (Un somn ~ l-a refăcut.) 11. adj. v. tare. 12. adv. bine, intens, puternic, tare, vârtos. (Plouă ~.) 13. adv. v. mult.

ZDRAVĂN adj., adv. 1. adj. puternic, robust, solid, tare, viguros, vînjos, voinic, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 2. adj. legat, robust, solid, viguros, vînjos, voinic. (Un trup ~.) 3. adj. masiv, planturos, voinic, voluminos. (Brațe ~.) 4. adj. puternic, rezistent, solid, tare, trainic. (A înfipt un par ~ în pămînt.) 5. adj. intact, întreg, neatins, nevătămat, sănătos, teafăr, valid, (pop.) nestricat, (înv. și reg.) nebîntuit, (reg.) neted. (A scăpat ~ din accident.) 6. adj. întreg, normal, sănătos. (Ești om ~, îți dai seama ce ai făcut?) 7. adj. grozav, strașnic, teribil, (fam.) sfînt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 8. adj. puternic, strașnic, (pop.) țeapăn. (I-a tras o palmă ~.) 9. adv. puternic, tare, voinicește. (Trage ~ de funie.) 10. adj. bun, grozav, strașnic. (Un somn ~ l-a refăcut.) 11. adj. aprig, intens, mare, puternic, strașnic, tare, violent. (Un vînt ~.) 12. adv. bine, intens, puternic, tare, vîrtos. (Plouă ~.) 13. adv. mult, vîrtos. (Bea ~.)

Zdravăn ≠ jigărit, pipernicit, sfrijit, slăbănog

ZDRAVĂN, ZDRAVĂNĂ, zdraveni, zdravene, adj. ~ (din sl. sŭdravĩnŭ = sănătos; cf. scr., slovac. zdravo = sănătos)

sdravăn (-nă), adj. – 1. Robust, puternic, voinic. – 2. Aspru, rezistent. – 3. Mare, impunător. – 4. (Adv.) Cu putere, tare. – Var. zdravăn, și der. Sl. sŭdravinŭ „sănătos” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 336), cf. sb., cr., slov. zdravo „sănătos”. – Der. sdrăveni (var. însdrăveni, (în)zdrăveni), vb. (Banat, Trans. de V., a strănuta; refl., a se însănătoși, a deveni sănătos, a se pune picioare), care la primul sens (ALR, I, 78), se explică prin formula sdravăn „sănătos” care li se zice celor care strănută, cf. sp. Jesus; sdrăvenie, s. f. (forță, robustețe); sdraviță, s. f. (salvie, Salvia officinalis), cf. sl. zdravica „sănătate”; sdravăț, s. m. (mlajă, Salix viminalis), cf. bg. sdravec, sb. sdravac (Candrea); sdrăvui, vb. (înv., a respecta), din sl. zdraviti. Cf. năsdrăvan.