7 definiții pentru zdrelit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZDRELIT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.
ZDRELIT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zdrelit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / S și: sd~ / Pl: ~iți, ~e / E: zdreli] (D. ființe sau părți ale corpului lor, de obicei, d. piele, carne) 1 Cu răni (ușoare) rămase în urma unei lovituri, frecări, strângeri etc. Si: julit, jupuit, (rar) stropșit (1), (pop) belit (1). 2 (Rar) Zdrobit2 (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdrelit, -ă adj. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care are pielea jupuită; care este rănit prin julire. Mai răcnea și un băiețaș... ținîndu-și cu mîna piciorul zdrelit (CE. PETR.). ♦ Care este zdrobit, sfărîmat. Pe copil l-au ridicat mort, cu capul zdrelit (DELAVR.). • pl. -ți, -te. /v. zdreli.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZDRELIT, -Ă, zdreliți-, -te, adj. Cu pielea jupuită; julit, zgîriat. Mai răcnea și un băiețaș, schiopătînd și ținîndu-se cu mîna de piciorul zdrelit. C. PETRESCU, A. R. 60. Unul cu mîna ruptă, altul cu falca zdrelită. DELAVRANCEA, O. II 213. ♦ Sfărîmat, zdrobit. Pe copil l-au ridicat mort, cu capul zdrelit. DELAVRANCEA, H. T. 104.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZDRELIT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; julit. ♦ Zdrobit, sfărîmat. – V. zdreli.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZDRELIT adj. (MED.) v. julit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZDRELIT adj. julit, jupuit. (Are degetul ~. )
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zdrelit, zdrelităadjectiv
-
- Mai răcnea și un băiețaș, schiopătînd și ținîndu-se cu mîna de piciorul zdrelit. C. PETRESCU, A. R. 60. DLRLC
- Unul cu mîna ruptă, altul cu falca zdrelită. DELAVRANCEA, O. II 213. DLRLC
-
- Pe copil l-au ridicat mort, cu capul zdrelit. DELAVRANCEA, H. T. 104. DLRLC
-
-
etimologie:
- zdreli DEX '09 DEX '98 DLRM