zdrobire sf [At: HELIADE, O. II, 358 / Pl: ~ri / E: zdrobi] 1 Prefacere (violentă) a unui obiect în bucăți, în părți (foarte) mici, distrugându-se, dărâmându-se, împrăștiindu-se etc. Si: fărâmițare (1), sfărâmare (1), sfărâmat¹ (1), (rar) strivire (1), (pop) fărâmare (1), spargere, zdrobeală (1), zdrumicare (1), (îrg) zdrobitură (1), (Olt) zobire (2), zdrobit¹ (1), împrăștiere, mărunțire, mărunțișare, pisare, pisat¹. 2 (Înv) Stâlcire. 3 Dispariție violentă de pe suprafața pământului Si: distrugere (4), (fig) dărâmare (2), nimicire (1), prăpădire (1), radere, sfărâmare (1), (rar) spargere, (rar) zvântare (3), (pop) zdrumicare (3), (înv) potopire. 4 Lovire puternică a unui om, a unei ființe sau a unei părți a corpului acestora, care provoacă distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. Si: (îvr) zdrucire (1). 5 Deformare a unui om, a unei ființe sau a unei părți a corpului acestora făcând-o să capete o formă plată și provocându-i modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: sfărâmare, stâlcire (1), strivire, (înv) stropșire (1), (reg) strujire (1), (îvr) zdrucire (2), zdrobit¹(2). 6 (Fig) Durere sufletească. 7 (Înv) Pocăință (1). 8 (Înv) Remușcare. 9 (Îvr) Omorâre a unor ființe prin mijloace violente. 10 (Rar; fig) Extenuare (1). 11 (Îvr; fig) Sfărâmare. 12 Învingere categorică, prin acțiuni energice ale unei armate, a unei grupări de oameni înarmați, a unor comandanți de armate sau a unor state aflate în conflict armat Si: biruire (2), distrugere (1), învingere, înfrângere, nimicire (1), prăpădire (1), (pop) zdrumicare, zdruncinare (7). 13 (Fig) Împiedicare a realizării unei acțiuni prin represalii, constrângeri etc. 14 Distrugere din punct de vedere social, profesional (și aducere într-o stare de totală supunere, ascultare).

zdrobire s.f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărîmare, strivire; nimicire, distrugere; zdrobit, (pop.) zdrobeală. • pl. -i. /v. zdrobi.

ZDROBIRE s. f. Acțiunea de a zdrob i, și rezultatul ei; sfărîmare, strivire, nimicire, distrugere. Știința nouă... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. ♦ Fig. Sfîșiere sufletească; mîhnire. Eu știu, prietene, la ce te gîndești. Nu-i așa? O nenorocire este o nenorocire. În zdrobirea mea nu-i ceva firesc. E ca un fel de nebunie. SADOVEANU, O. VIII 21. Ce farmec avea din nou, chiar în mijlocul zdrobirii lui sufletești, numele rîului. D. ZAMFIRESCU, R. 275.

ZDROBIRE s. f. Acțiunea de a (se) zdrobi și rezultatul ei; sfărîmare, strivire; nimicire, distrugere. ♦ Fig. Mîhnire, supărare cumplită.

sdrobire f. fig. căință sinceră: cu sdrobire de rărunchi.

zdrobire s. f., g.-d. art. zdrobirii; pl. zdrobiri

zdrobire s. f., g.-d. art. zdrobirii; pl. zdrobiri

zdrobire s. f., g.-d. art. zdrobirii; pl. zdrobiri

ZDROBIRE s. 1. sfărâmare. 2. fărâmare, sfărâmare, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. sfărâmare, (pop.) spargere. (~ unei cepe cu mâna.) 4. v. pisare. 5. v. spargere. 6. v. strivire. 7. v. tescuit. 8. v. terciuire. 9. v. nimicire. 10. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, sfărâmare, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.)

ZDROBIRE s. 1. sfărîmare, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (~ unui pahar de pămînt.) 2. fărîmare, sfărîmare, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. sfărîmare, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. mărunțire, pisare, pisat, sfărîmare. (~ unui material solid.) 5. sfărîmare, spargere. (~ valurilor de țărm.) 6. stîlcire, strivire, turtire, (rar) zdrobeală, (pop.) stropșire, zobire, (înv.) stropșitură. (~ unei insecte.) 7. presare, stoarcere, stors, tescuire, tescuit, (înv. și reg.) storsură. (~ strugurilor pentru must.) 8. strivire, terciuire (~ fructelor.) 9. distrugere, nimicire, (înv. și reg.) spargere. (~ Gomorei și a Sodomei.) 10. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, sfărîmare, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.)