15 definiții pentru zdruncinătură
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZDRUNCINĂTURĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.
ZDRUNCINĂTURĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zdruncinătură sf [At: BIBLIA (1688), 81 1/55 / V: (înv) struncen~, str~ / S: sd~ / Pl: ~ri / E: zdruncina + -ătură] 1 Zguduitură (1). 2 (Înv; fig) Tulburare a odihnei, a echilibrului. 3 (Îvr) Cicatrice. 4 (Îvr) Rană1. 5 (Reg) Boală la om sau la animale nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zdruncinătură s.f. 1 Scuturătură, zguduire, hurducătură; zdruncin. Zdruncinătură a trenului îi aruncă în brațe pălăria (TEOD.). 2 Fig. Dezechilibru, tulburare a ordinii, a echilibrului. • pl. -i. /zdruncina + -ătură.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZDRUNCINĂTURĂ, zdruncinături, s. f. 1. Zguduire, scuturătură, clătinare, hurducătură. Cu carnea obrazului zguduită de zdruncinăturile căruței, moș Gheorghe. zise într-un tîrziu: Bine i-ați făcut lui Eftimie. DUMITRIU, N. 224. 2. Fig. Tulburare, dezechilibru. Se vede cît de colo că-și revine din oră în oră din zdruncinătura aceea a minții. DUMITRIU, B. F. 151. Peste două zile, cînd a venit șeful de post, s-au mai întimplat oarecare zdruncinături. POPA, V. 223.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZDRUNCINĂTURĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Din zdruncina + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZDRUNCINĂTURĂ ~i f. 1) Zdruncinare puternică nerepetată; zguduitură. 2) fig. Tulburare sufletească puternică; zguduitură. / a zdruncina + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zdruncinătúră f., pl. ĭ. Efectu zdruncinăriĭ: la fie-care zdruncinătură a căruțeĭ, Jidaniĭ strigaŭ „Oĭ, veĭ!” – În Mold. și str-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
struncenătură sf vz zdruncinătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
struncinătură sf vz zdruncinătură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sdruncinătură f. mișcare violentă a trăsurilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zdruncinătură s. f., g.-d. art. zdruncinăturii; pl. zdruncinături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zdruncinătură s. f., g.-d. art. zdruncinăturii; pl. zdruncinături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zdruncinătură s. f., g.-d. art. zdruncinăturii; pl. zdruncinături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZDRUNCINĂTURĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. dezechilibru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZDRUNCINĂTURĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zdruncinătură, zdruncinăturisubstantiv feminin
- 1. Zdruncinare puternică nerepetată. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Cu carnea obrazului zguduită de zdruncinăturile căruței, moș Gheorghe. zise într-un tîrziu: Bine i-ați făcut lui Eftimie. DUMITRIU, N. 224. DLRLC
-
- 2. Tulburare sufletească puternică. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: dezechilibru tulburare
- Se vede cît de colo că-și revine din oră în oră din zdruncinătura aceea a minții. DUMITRIU, B. F. 151. DLRLC
- Peste două zile, cînd a venit șeful de post, s-au mai întîmplat oarecare zdruncinături. POPA, V. 223. DLRLC
-
etimologie:
- Zdruncina + -ătură. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX