ZECELEA, ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află între al nouălea și al unsprezecelea. – Zece + le + a.

zecelea, zecea no, a, sn [At: CORESI, EV. 11 / V: (îrg) zecilea / E: zece + -lea] 1-3 (Precedat de art „al”, „a”) (Număr) care indică poziția dintre al nouălea și al unsprezecelea element, lucru, piesă etc. dintr-un șir de elemente, lucruri, piese etc. (de același fel) Si: zece (17). corectat(ă)

zecelea, zecea num.ord. (precedat de art. „al”, „a”) 1 Care se află între al nouălea și al unsprezecelea. A zecea din catalog a luat premiu. ◊ (adj.) Cartierul cel vechi evreiesc... datează din veacul al zecelea (SADOV.). 2 (la f.; adj.; urmat de „parte”, intră în componența num. fracț. corespunzător, indicînd o zecime dintr-un tot) Vîna de aramă... era foarte săracă, că nu conținea nici a zecea parte de mineral de aramă (GHICA). 3 (la f.; adj.; urmat de „oară”, intră în componența num.adv. corespunzător) Citea cartea a zecea oară. • /zece + le + -a.

ZECELEA, ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află între al nouălea și al unsprezecelea. – Zece + le + a.

ZECELEA, ZECEA num. ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între al nouălea și al unsprezecelea. A zecea carte din raft.

ZECELEA, ZECEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouălea și al unsprezecelea. – Din zece + le + a.

zécelea (al), zecea (a) num. ord. Care e în rîndu însemnat cu 10, care vine după al noŭălea. A zecea parte, zecime. Vechĭ. A zecea (subînț. „parte”), o zecime. – Vechĭ al zecele.

zecilea no vz zecelea

AL ZECELEA a ~ea num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul zece în ordinea numărării; care vine după nouă. /zece + le + a

zecelea (al ~) num. m., f. a zecea; al X-lea/al 10-lea, a X-a/a 10-a

zecelea (al ~) num. m., f. a zecea; al X-lea / al 10-lea, a X-a / a 10-a

zecelea (precedat de al) num. m., f. a zecea

zecelea

(al) zecelea, (a) zecea.

ZECILEA num. ord. (Var.) Zecelea.