ZEFIR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

zefir [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 193^r/3 / V: (îvr) ~fer, zăf~ (Pl: zăfiri), (reg) zemf~ sm / S și: zepf~ / Pl: ~i sm, (înv) ~e, ~uri sn / E: ngr ζέφυρος, lat zephyrus, fr zéphyr] 1 sm sau sn Vânt lin, călduț, care bate primăvara dinspre apus sau dinspre sud. 2 sm sau sn (Poetic; pgn; mpl) Orice vânt lin, răcoros, plăcut Si: adiere (1), boare (2), (rar) aură (1). 3 sn Țesătură subțire de bumbac (mercerizat), utilizată, mai ales, la confecționarea de cămăși bărbătești. 4 sn (Lpl) Sortimente din zefir (3).

zefir s.m., s.n. 1 s.m. (meteor.) Vînt slab, călduț, caracteristic regiunilor de cîmpie, care bate primăvara dinspre S-V. ♦ Gener. Vînt cald, plăcut; adiere. Suflați, răcoritori zefiri, iubită primăvară, Împrăștie-mi mîhnirea (ALEX.). ◊ Fig. Sînt zefiri cu aripi de fiori, Muiate în miros de flori (EMIN.). 2 s.n. (țes.) Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie. ♦ (la pl.) Diferite sorturi din această țesătură. • pl. m. -i, n. -uri, (înv.) -e. /<fr. zephyr, lat. zephyrus, -i, ngr. ζέφνρος.

ZEFIR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus.

ZEFIR¹, zefiri, s. m. Vînt ușor, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. Papura, mișcată în trect- căt de zefiri, Nălța mănunchi în aer tremurătoare săbii. TOPÎRCEANU, P. 142. Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori. EMINESCU, O. IV 3. Zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic. ODOBESCU, S. III 41. ◊ (Personificat) A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori. ALEXANDRESCU, P. 24.

ZEFIR¹ s. m. Vînt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zéphyr (lat. lit. zephyrus).

ZEFIR s.m. Vînt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vînt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros].

ZEFIR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus)

ZEFIR¹ ~i m. Vânt ușor de primăvară. /<fr. zéphyr, lat. zephyrus

zefir m. 1. vânt de apus; 2. orice vânt dulce și plăcut: zefirii ce adie cânturi dulci ca un fior; EM.

*zéfir n., pl. inuz. e, ca crivețe, ĭar ca nume de zeŭ e m. (lat. zéphyrus, d. vgr. zéphyros). 1. La ceĭ vechĭ, vînt lin din apus. 2. Azĭ. Boare, abureală, adiere, vînt lin și plăcut. 3. (după fr. zéphyr, greșit acc. zefír). Un fel de pînză de bumbac colorată din care se fac maĭ ales cămășĭ bărbăteștĭ de zi.

zăfir sm vz zefir

zefer sm vz zefir

zemfir sm vz zefir

zefir² (vânt) s. m., pl. zefiri

zefir¹ (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefiruri

zefir¹ (vânt) s. m., pl. zefiri

zefir (vânt) s. m., pl. zefiri

ZEFIR s. (MET.) adiere, boare, (rar) aură. (~ul mișcă ușor frunzele.)

ZEFIR s. adiere, boare, (rar) aură. (~ mișcă ușor frunzele.)

zefir (-ri), s. m. – Boare, briză. – Mr. zefir. Fr. zéphyre, și înainte (sec. XIX), din ngr. ζέφυρος.